Doru POPOVICI

De când a avut loc returul din Champions' League, în care Barcelona avea de recuperat un imposibil scor de 0-4, tot stau şi mă întreb ce s-a putut petrece acolo. Cu cât am mai multe detalii, cu atât apar mai multe întrebări. Printre ultimele chestii pe care am încercat să le descâlcesc a fost statistica aia absolut halucinantă, conform căreia în ultimele 10 minute, în care Barcelona a înscris de 3 ori, Paris Saint Germain a avut în total... o pasă corectă! De fapt, cică au fost 4, dar din astea 3 au fost repunerile de la centru după fiecare gol primit! Stai şi te întrebi ce s-a putut petrece cu o echipă de acest nivel şi în asemenea competiţie, căreia în 10 minute îi reuşeşte o singură pasă: e orbire temporară, e voodoo, e vânzare pe sute de milioane... de fapt, ce naiba e!? Îndrăznesc să afirm că în condiţii normale, în cele 10 minute despre care vorbesc, nici măcar Recolta Bosanci n-ar fi încasat 3 goluri, iar Releul Mihoveni ar fi reuşit măcar 2 (două) pase corecte! Imaginaţi-vă, vă rog frumos, ce ar fi fost la gura noastră dacă asemenea scor şi o asemenea desfăşurare s-ar fi produs într-un meci decisiv pentru evitarea retrogradării din Divizia B de la noi. Mamă, mamă, ce am mai fi invocat DNA-ul, ce legături de rudenie am fi descoperit între protagonişti, ce demisii am fi cerut, de la antrenorii implicaţi şi până la capii FRF şi LPF. Iar pentru ca tacâmul să fie complet, la câteva zile distanţă, aceiaşi fotbalişti care scriau istorie în Champions' League luau o bătaie exemplară de la o nefericită, aflată prima deasupra liniei de retrogradare, ba şi văduvită de prezenţa marcatorului ei principal, un român! Dacă la meciul tur dintre PSG şi Barcelona mă miram de progresele formidabile ale medicinii franţuzeşti, returul mi-a reamintit că laboratoarele alea minune sunt totuşi la Barcelona. Şi cum orice minune durează 3 zile, meciul cu Deportivo a avut loc fix... într-a patra!