Lui Ionuţ Popa îi place să rămână un personaj, să fie considerat mucalit, hâtru, pehlivan – cuvinte pe care mai ales cineva de vârsta sa le poate considera familiare, să fie băgat în seamă de presă, să fie recunoscut ca unul care face enunţuri nonconformiste. De aceea, sper că exagerează când spune că a bătut trei jucători de i-a rupt, aceasta fiind expresia sa. Nu că nişte palme de control n-ar fi şi ele de condamnat. Bineînţeles, ăia trei jucători au venit apoi şi i-au mulţumit! Aşa a înţeles antrenorul Timişoarei ”să-l scoată” pe omologul Leo Grozavu, cel care a demisionat de la FC Botoşani după ce l-a pocnit pe jucătorul Golofca la meciul precedent, cel cu Astra Giurgiu. Nu ştiu ce-i poate pielea lui Golofca, poate fi sau nu şmecher sau incompetent, obrăznicătură sau praf etc., fapt este că nimeni în lumea asta n-are dreptul să-l lovească. Dacă o face, suportă consecinţele. Grozavu spune că el l-a adus pe Golofca la echipă, probabil că aşa este şi acesta îi datorează mult, dar prea aduce cu o justificare de tipul ”eu te-am făcut, eu te omor”. Dacă ai un jucător-problemă, există alte metode cu care să-l dai pe brazdă. Dacă nu poţi sau nu îţi doreşti, faci cum a făcut Mourinho cu Mutu. Eu, unul, când îl aud pe Ionuţ Popa că bătaia e ruptă din Rai, îmi pierd simţul umorului în ceea ce-l priveşte. Ce legătură poate avea Raiul cu bătaia, domnu’ Popa şi alţi ca el? Dacă Raiul ar fi o prăjitură, e bătaia bucăţică ruptă de gustul căreia să te bucuri ca de Rai? Sau este ruptă DE Rai, adică deosebită, altfel, incompatibilă cu Raiul?! Din păcate, la copii şi juniori s-a mers zeci de ani pe înţelesul ăla primitiv şi iată că unii încă îl mai trâmbiţează. Chiar dacă aparent n-are legătură, vă amintesc că zilele trecute un antrenor de handbal fete (de 13-14 ani) a fost condamnat la mulţi ani de închisoare pentru că şi-a abuzat sexual elevele. O fi altceva, dar tot de la conceptul de abuz pleacă. Mai ales când este vorba de copii, antrenorul trebuie să fie dascăl adevărat, nu stăpân pe plantaţie. Iar când e vorba de adulţi, dacă îi găsim circumstanţe atenuante lui Grozavu, atunci înseamnă că suntem de acord să ne mai plesnească şi pe noi şeful la slujbă. Numai când greşim, desigur.