Doru POPOVICI

Chestia cu scorurile în oglindă a fost valabilă doar o zi, aceea în care şi Real, şi Bayern au reuşit să producă în deplasările lor, deloc uşoare în principiu, exact aceleaşi scoruri cu care îşi surclasaseră adversarele în manşa tur, jucând acasă. Aici intrăm pe tărâmul paradoxurilor, majoritatea comentatorilor considerând surprinzătoare mai degrabă victoria cu 3-1 a Real-ului la Napoli decât nefirescul 1-5 de la Londra, dintre Arsenal şi Bayern. Şi cred că în această capcană au căzut şi napoletanii, care credeau că pot întoarce rezultatul şi calificarea. Aici cred că este de vină relaxarea, detaşarea cu care Real abordează fiecare meci, lăsând impresia că jocul nu prea se leagă, că fotbaliştii nu prea sunt în formă, că în vestiare e război civil, şi alte asemenea. Dincolo de chestiile astea de suprafaţă, când e cuţitul la os sau când e vorba de o chestie serioasă, Real se adună şi rezolvă, aparent tot cu detaşare, problema. Oricum, oglinzile din acea seară au funcţionat corect, arătând în final diferenţele reale, corecte dintre dublu învingătoare şi dublu învinse. Ce a urmat miercuri e de domeniul şi al fantasticului, şi al patologicului, în egală măsură. Cred că visătorii din rândul fanilor Barcelonei, în momentele de euforie maximă, îndrăzneau să spere la un 4-0, deci cumva tot în oglindă, plus prelungiri. Numai că după golul de 3-1 îşi luaseră gândul de la calificare până şi ei. Eu însumi am urmărit evoluţia online până în minutul 85, când am părăsit site-ul, cu convingerea că e gata. Ce a urmat are totuşi explicaţii, începând cu faptul că lui PSG i-a mai ieşit doar o pasă în ultimele 10 minute, de parcă fotbaliştilor de acolo li se ştersese fotbalul cu buretele, iar arbitrul a pus şi el umărul hotărât, acordând un al doilea penalty, tot de pomană, ca şi primul. Ca să lămurim definitiv şi chestia cu arbitrii care favorizează pe ăia sau pe ăilalţi: puteţi să spuneţi care e meciul în care lui Real să i se fi dat două pomeni atât de consistente? În rest, toată admiraţia pentru jucătorii Barcelonei care au crezut până în final în şansa lor. Au dat de pământ cu oglinda într-un mod uluitor şi exemplar. Păcat că la noi nimeni nu poate măcar pricepe frumuseţea acestui exemplu.