La nivel planetar, fotbalul se împarte în două mari categorii: amator şi profesionist. În comunism, unde ideea de a-ţi face o meserie din fotbal era considerată inacceptabilă, chiar duşmănoasă, mai toţi fotbaliştii erau nişte profesionişti deghizaţi: îşi petreceau mai toată adolescenţa şi tinereţea pe gazon, dar apăreau ca angajaţi ai unor întreprinderi, de unde ridicau salariul, adesea mai mare decât al directorului. Încă mai mişto era la Steaua şi Dinamo, unde fotbaliştii, de fapt toţi sportivii, primeau grade, astfel încât dacă mai aveau şi performanţe deosebite, ajungeau chiar generali. Ia întrebaţi-i pe Ilie Năstase ori pe Puiu Iordănescu şi vedeţi dacă au purtat vreun război altundeva decât pe iarbă sau pe zgură. La vremuri noi, alte obiceiuri: sportul de mare performanţă nu mai poate fi decât profesionist, adică cu carte de muncă, salarii, asigurări medicale, cotizaţie la pensie. Sau cel puţin aşa ar trebui să fie. Zic asta, deoarece ştiu exact că mai ales fotbaliştii noştri nu trăiesc în capitalism, ci în plin sclavagism: salariile alea, uneori uriaşe (pe hârtie), sunt de fapt la limita salarului minim pe economie, diferenţa dintre acesta şi ceea ce spun patronii reprezentând o uriaşă spălare de bani. Tocmai de aceea, aflăm an de an despre cluburi în faliment, care nu şi-au plătit fotbaliştii ani de zile, şi care ar avea restanţe, tot pe hârtie, de zeci sau sute de mii de euro. O categorie pare totuşi privilegiată: aceea a antrenorilor. Nu ştim niciodată cât au salariul, dar acesta trebuie că e consistent, din moment ce nu se dau duşi nici sub ameninţare cu pistolul la tâmplă. În plus, dracu' ştie ce fel de clauze inventează, de nu pot fi nici măcar daţi afară decât dacă li se dă încă mai mult decât ar primi dacă ar munci în continuare! Mă uit la Luis Enrique: a urcat Barcelona pe locul 1 şi pleacă! Elegant, civilizat, cu conferinţă de presă. Pleacă fiindcă a ratat complet în Champions' League. Nu vorbeşte de daune de milioane, de datorii ale clubului, de nimic. Pleacă, şi gata. Dincoace, un neisprăvit ca Reghecampf, deversat de arabi la bulgari şi de bulgari la Steaua pe care a distrus-o complet, cică nu poate fi dat afară nicicum, că l-ar costa pe Becali cel puţin un milion. Dom'ne, or fi oare ăştia ai noştri mai deştepţi decât ceilalţi? Şi, implicit, Reghe decât Luis Enrique!?