Să bată Atletico Madrid marcând 4 goluri într-o deplasare în Germania este un eveniment în sine, dar toți suntem sub impresia acestui formidabil 5-3 dintre Manchester City și Monaco. Desfășurarea meciului m-a trecut prin multe stări, bucurându-mă la ratarea de la unșpe pași a lui Radamel (s-ar fi făcut 1-3!), pentru ca la final să-mi pară rău că englezii s-au dus la două lungimi. Cred că un scor de 4-3 ar fi oglindit destul de fidel ”ostilitățile”, deși aș fi preferat un 4-4 ca la teatru! După ce Sané a urcat scorul la 5-3, mi-am petrecut ultimele 10 minute sperând în van la golul de 5-4. Asta e, Falcao ar fi putut ucide meciul, n-a făcut-o, așa că s-a ajuns la vorba aia cu ”nu te lasă să trăiești”... Oricum, sunt hotărât, la retur voi fi cu francezii până la capăt, nu mă mai sucesc. Dacă Monaco se va califica, atunci cu atât mai bine, voi merge apoi la două capete, și cu PSG. Parcă n-ar fi rău să se mai schimbe aerul prin Liga Campionilor și să apuce ”urecheata” și niște franțuji, n-au mai făcut-o de pe vremea lui Marseille, în 92-93. Iar înainte... hopa, înainte rien de rien! Deci Franța are un singur trofeu în cea mai importantă competiție europeană intercluburi, ca și România! Suntem noi tari sau sunt slabi ei? Din această dilemă mai bine să nu ieșim.
A doua zi de Liga Campionilor a adus un rezultat scontat până la virgulă, 2-0 pentru Juve la Porto, în duelul romantic al portarilor Buffon și Casillas, dar și false speranțe pentru Leicester la acest 1-2 de la Sevilla, spaniolii ratând o stivă de ocazii, bare peste bare, bașca un penalty apărat de Schmeichel junior. Numai dacă băieții lui Ranieri vor regăsi magia din sezonul trecut, ceea ce e greu de crezut, se vor lipi de un 1-0 izbăvitor. Contează mult încărcătura emoțională pe care le-ar putea dărui-o publicul. Sunt sceptic în ce privește calificarea lui Leciester, dar m-aș bucura pentru ea. Asta și pentru că, pe plan intern, parcă văd cum sezonul de vis va fi urmat de unul de coșmar: alt campionat cu nume mare de antrenor la retrogradare, anul tecut – Benitez, anul ăsta – Ranieri!