Vineri, când am scris articolul pentru ziarul de sâmbătă, nu bănuiam că duminică voi avea deja confirmarea că restul de campionat ne va mai oferi încă destule surprize meteo. Nu s-a adeverit chiar în totalitate pronosticul meu, în sensul că nu au fost totuşi meciuri amânate, dar zău că nu sunt deloc convins că toate cele programate s-au şi disputat cu adevărat, chiar dacă au fost omologate ca atare. Vorbesc despre cele două meciuri de duminică, de la Botoşani şi de la Cluj, din care nu doar că n-am înţeles, dar nici măcar n-am văzut nimic din cauza ceţii. De altfel, presupunând că pe cele două terenuri se aflau şi niscai arbitri (la Cluj cred că erau, deoarece presupun că cei doi jucători nu s-au autoeliminat), ăştia erau mai degrabă ghostbusters, adică vânători de stafii, ca în comediile alea pornite în anii '80 şi continuate până în ziua de azi, inclusiv în varianta desen animat. Îmi imaginez cu greu cam ce puteau înţelege fluieraşii din deplasarea celorlalte stafii pe teren, precum şi din ţopăiala alteia, mai mici şi mai vioaie, presupusă a fi totuşi mingea. V-a prins vreodată pe munte ceaţa aia densă (cred că îi zice negură) care reduce la zero nu doar vizibilitatea, ci şi sunetul, astfel încât nu-l mai poţi nici măcar auzi pe cel aflat la doi metri de tine? Tocmai de aia mă şi mir: cum şi-o fi dat seama arbitrul la capul ăla în gură ca a fost penalty? Că a fost, indiscutabil. De neînţeles rămâne eliminarea lui Alibec, probabil tot pe motiv de ceaţă, fiindcă mă gândesc că omul a vrut să evite piciorul adversarului, sărind peste el, iar apoi s-a ridicat instantaneu, fără a cere ceva. Numai ceaţa îl putea împiedica pe arbitru să vadă şi finalul fazei. După care, la cabine, i-o fi zis vreunul echipat cu infraroşii că a greşit, drept pentru care s-a străduit vreme îndelungată să refacă echilibrul, chestie care, spre final, i-a şi reuşit, eliminându-l tot de-a droanga şi pe Deac, de la CFR. În Gazeta Sporturilor a luat totuşi 7, în loc de 3, ceea ce mă face să cred că nici cronicarul nu vedea mare lucru. Concluzia vine aproape de la sine: oricât de densă ar fi ceaţa din aer, tot mai densă e cea din capul domnilor ghostbusters echipaţi cu fluier.