Doru POPOVICI

Iată că lunga perioadă de post fotbalistic a luat sfârşit. Sau nu? Fiindcă, aşa cum ne-a obişnuit, vremea va mai aduce cu siguranţă surprize, situaţie în care s-ar putea să mai avem parte de ceva etape sau măcar meciuri amânate, în funcţie de locul unde va lovi eventualul viscol. Există şi alternativa de a-i pune pe băieţii ăia nevinovaţi să-şi rupă picioarele pe patinoarele poreclite stadioane, după modelul deja omologat la Târgu Mureş prin fluierul lui Avram, spre sfârşitul anului trecut. Vă reamintesc că fapta penală a acestuia, adică tentativa de genocid, a fost validată ca perfect regulamentară, din moment ce penalizaţi cu bani şi cu puncte în clasament au fost tocmai cei care au refuzat să se lase schilodiţi. În sfârşit, poate că vom avea totuşi parte de soare, de căldură, de iarbă, nu de zăpadă, cât despre fotbal... Chiar: se afla printre dvs vreun naiv care îşi imaginează că vom vedea chiar fotbal din ăla adevărat, cu angajament, cu luptă, cu faze electrizante, cu întoarceri de scor, cu surprize, cu goluri multe şi cu momente memorabile? Mira-m-aş! Fiindcă, după perioada aşa-zisă de transferări, dacă tragi linie, vezi că puţinele schimbări de efective s-au desfăşurat mai ales în direcţia plecări, la sosiri punctând doar Astra, Steaua şi Dinamo: care recuperându-şi foştii angajaţi, care cumpărând mai mult de nevoie, după găurile lăsate prin plecări, care încercând să resusciteze fotbalişti morţi pentru alţii. Totul este o improvizaţie, iar a vorbi, în asemenea situaţie, măcar despre intenţia de performanţă nu poate decât să stârnească hohote. Există totuşi şi ceva dătător de speranţă: faptul că în lupta pentru amărâtul ăsta de titlu de campioană este angrenată şi singura surpriză plăcută din tot fotbalul intern: Viitorul lui Hagi, dar şi aici am convingerea că dacă ar fi să se ajungă la un meci decisiv între aceasta şi Steaua, nu s-ar pune decât problema scorului. Nu cred că e nevoie să vă explic de ce.