Dacă tot e pauză în campionat (de altfel, fotbalul nostru, în ansamblu, e în pauză de mai bine de un deceniu), asta ar trebui cumva umplută cu ceva. Cu ce? Că transferuri nu se fac nici încolo, nici încoace, din cantonamente nu mai transmite mai nimeni amicalele alea cu frizeri, bucătari şi paznici de noapte, deci cu ce ne-am putea umple timpul şi, implicit, spaţiul acestei rubrici? Păi, cu obişnuitele ghiduşii şi scandaluri, categorii în care se înscrie hotărârea comisiei de... ceva, de pe la Federaţia de ce-o fi, că fotbal nu-i, prin care ASA Târgu Mureş câştigă cu 3 - 0 meciul ăla contra Pandurilor, când oaspeţii n-au mai vrut să intre pe patinoar după pauză. Vă reamintesc că idiotul care a condus parodia, pe nume Avram, era să-şi rupă şi gâtul în prima repriză, după ce şi-a rupt curul de vreo trei ori, tot el decizând la startul panaramei că terenul e numai bun de joc! Atât de bun, încât de la Pandurii deja ieşiseră doi jucători accidentaţi până la pauză. Am pronosticat încă de atunci (căutaţi colecţia Monitorul sau online, dacă vreţi să vă convingeţi) ca la câtă tâmpenie, incompetenţă şi nesimţire există în fotbalul ăsta al nostru, decizia va fi chiar asta. Salt în timp: acum nici două săptămâni, la Timişoara trebuia să se joace un meci de rugby din competiţia numită Scutul European, între echipa locală şi una din Franţa. Francezii au venit la stadion, au privit terenul, i-a umflat râsul şi au zis mai întâi bon jour, apoi au revoir, să trăiască mamele voastre de cretini, că noi n-am venit să ne rupem gâtul pe coclauri! S-au suit apoi în avion, la Budapesta, de unde au ajuns înapoi în Franţa cam pe la ora la care la stadion tocmai veneau spectatorii să vadă meciul cu franţujii. Rezultatul l-a dat Federaţia Internaţională după fix două zile: 0 - 28! Pentru că gazdele n-au asigurat condiţiile normale de joc. Credeţi că idioţii care conduc fotbalul românesc au priceput ceva? Răspuns: canci! Fiindcă la fix o săptămână distanţă au dat hotărârea asta, despre care am scris aici. Înţelegeţi, boieri dumneavoastră, diferenţa dintre România şi Europa, în care e din ce în ce mai clar că n-avem ce căuta?