Doru POPOVICI

Vă rog să faceţi un exerciţiu de memorie şi să încercaţi a vă reaminti de ultima dată când aţi auzit/văzut un sportiv român realizând o contraperformanţă, după care să fi apărut în ziar şi la televizor zicând: "Da, am fost de râsul lumii. Aşa de prost n-am jucat niciodată. Mi-e ruşine şi cer scuze tuturor suporterilor pe care i-am dezamăgit". Sau ceva asemănător, nu neapărat de duritatea nemţilor care, când au luat-o cu 5-1 la fotbal de la români au scris în ziar: "Suntem idioţii Europei!". Am amintit-o şi pe asta, fiindcă la noi şi ziariştii se feresc de adevăr ca Satana de tămâie, drept pentru care în loc să scrie că ăla/aia a fost o panaramă, o muhaia, o nenorocire, tot caută şi ei să ne ameţească cu fel de fel de chestii, cu arbitrajele ostile, cu fusul orar, cu schimbarea de climă, de încălţări, de suprafaţa de joc, cu conspiraţia masoneriei ori a lui George Soros, cu alinierea planetelor ori chiar sfârşitul lumii, mă rog, toate bazaconiile. Adevăr însă, vorba poetului, fix canci! Cred că aţi ghicit unde bat. Desigur, la Simonica. Aia care nu mai pridideşte în vacanţele-i interminabile, cu hârjoana cu copii orfani sau nu, unde împarte mingi, jucării, autografe şi selfie-uri, aia care în aceleaşi vacanţe ne tot ameninţă cu anul care vine şi în care grand slamurile sunt ca şi adjudecate pe bandă rulantă, sau măcar unul, aşa, de sămânţă, drept pentru care cică se pregăteşte cum n-a mai făcut-o vreodată, aşa că tranzitoriul loc 4, evident nemeritat, se va transforma fie treptat în 3, 2, 1 ori, mai sigur, direct în locul 1 cât ai clipi sau cât ai da un serviciu-as. Numai că în loc de as face dublă greşeală, apoi încă una, şi până să apuce locul 1 se cară acasă din turul 1! După care aflăm, năuciţi (cam ca ea pe teren), că ori a fost obosită (după ce, soro!?), ori a durut-o umeruţul, unghiuţa, Achiluţul, încheietura, probabil şi descheietura! Un comentator american scria ieri, pe site-ul competiţiei, că Halep are întotdeauna pregătită o explicaţie. Eu aş zice că o minciună. Chiar ordinară. Şi care dacă ei i se pare că e o armă, eu aş zice că-i chiar arma numită bumerang care, se ştie, se-nvârte ce se-nvârte, apoi te pocneşte tot pe tine în cap.