Gabriel MANȚĂ

Această uşoară adaptare a titlului poeziei lui George Bacovia, „Liceu, cimitir al tinereţii mele”, se referă atât la suporterii mai tineri ai Stelei, care se văd puşi în situaţia de a fi susţinut şi a fi pus suflet în ceva ce... „azi o vedem şi nu e”, ca să cităm un poet situat şi mai sus în clasament, dar şi fotbaliştilor care mestecă atât de bine clişeele alea gen „Steaua nu se refuză” şi „cine nu şi-ar dori la Steaua?!”. În primul rând îmi cer scuze pentru excesul de ghilimele, iar în al doilea – dacă scoatem Steaua din clişeele de mai sus, nu mai rămâne nimic. Cert e că asistăm în ultimele zile la un adevărat festival de transferuri către echipa lui Becali, acest adevărat malaxor de fotbalişti. Dar fiecare doarme cum îşi aşterne, aşa că respectivii sportivi avizi de glorie şi de bani îşi merită soarta. Mai nou, se vorbeşte şi despre aducerea lui Constantin Budescu, Felipe Texeira şi Junior Morais, ceea ce ar însemna că Becali a rezolvat problema numelui, se poate numi Astra II, fără vreun motiv de confuzie. Să nu cădem însă în păcatul de a comenta transferuri care există deocamdată doar pe hârtie sau în imaginaţia unor ziarişti. Un alt exemplu este Răzvan Marin. N-am avut ocazia să discut despre chestiunea asta cu taică-său, dar la cum îl cunosc pe Petre Marin, acesta va face tot ce depinde de el pentru a-şi feri fiul de influenţa nefastă a lui Gigi Becali. El, Marin sr., a ajuns la echipa pipereanului când era jucător matur, cum e acum Tamaş, deci cu pielea tăbăcită, astfel că a putut să treacă mai uşor peste excesele patronului, însă pentru junele Răzvan lucrurile n-ar sta deloc la fel. După cum n-au stat nici în cazul atâtor altor tineri sau nu chiar atât de tineri. Apoi, poate că patronul şi antrenorul Hagi îşi va vedea şi el interesul propriu, căci a-şi ceda jucătorul cel mai bine cotat rivalei de pe locul doi ar echivala cu tăierea crengii de sub picioare. În cele din urmă, cu adevărat dezirabil este ca, măcar acum, în această perioadă, să fim mai buni. Inclusiv la fotbal, dacă se poate!