Doru POPOVICI

Cred că nici în cel mai frumos şi mai avântat vis de câine roşu nu se puteau potrivi mai bine cele două momente care au marcat profund ziua de alaltăieri: victoria la un scor aproape neverosimil în meciul cu eterna rivală, precedată de hotărârea judecătorească prin care Steaua nu mai este Steaua. Bun, şi atunci pe cine a bătut Dinamo cu 4 - 1? Cică pe Fotbal Club Sportiv Becali, după cum declară însuşi titularul instituţiei că se va numi aceasta, în cazul în care sentinţa Curţii de Apel va fi confirmată şi de instanţa supremă. Până aici, am înţeles. Ceea ce nu pot pricepe este chestia cu palmaresul, iar în acest context mă simt obligat să vulgarizez cumva povestea, poate aşa vor pricepe şi împărţitorii dreptăţii dâmboviţene. Aşadar, prin adolescenţa mea, acum vreo mie de ani, golanii ceva mai răsăriţi, când apăreau cu câte vreo penală, la fireasca întrebare: "Ba, la ce ţi-a trebuit aia?", răspundeau aproape automat: "Pentru palmares!". Conform hotărârii numitei Curţi de Apel, palmaresul fostei Steaua, acum FCSB, ar urma să treacă la viitoarea Steaua, actualmente Nimic. Punând la un loc cele două elemente, şi revenind la ştoarfele noastre din adolescenţă, dialogul de mai înainte s-ar putea oarecum modifica prin completare, cel care punea întrebarea continuându-l astfel: "Ba nu, băi fraiere! Nu tu ai 'rezolvat-o' pe Mimi, ci eu! Uite colea, am hotărâre. E la mine-n palmares, nu la tine!". De foarte multe ori am făcut mişto de Becali. De data asta însă parcă nu-mi prea vine, mai ales după ce l-am ascultat grohăind alaltăseară, la televizor, pe un neisprăvit care cică e juristul Armetii şi al boroilor de pe-acolo. Şi care explica chestia cu palmaresul. Încă mai ciudată este atitudinea foştilor "eroi" ai Stelei, precum Tudorel Stoica ori Lăcătuş, care au pus botul la gogoriţă cu "noua" echipă Steaua, aia care nu există încă, dar care după mintea lor şi a Armeţii are în palmares Cupa Campionilor. Şi pe Mimi, presupun!