Doru POPOVICI

Subiectul de azi al rubricii este cumva redundant, în sensul că aproape în fiecare an, pe vremea asta, când echipele noastre îşi iau o complet nemeritată vacanţă (că vacanţele/concediile se iau după muncă, nu!?), simt nevoia să mă întreb, evident că retoric, ce s-ar întâmpla cu ele dacă nu le-ar ajuta clima să se oprească. Zic asta, fiindcă încă de pe la începutul campionatului, care se produce prin iulie-august, un număr considerabil de combatante invocă starea de oboseală ca explicaţie pentru rezultatele adesea catastrofale. Oboseala după ce? Că doar aproape toate vin după vacanţa de vară, când mai toţi fotbaliştii au luat la bătut planeta-ntreagă, care prin Hawaii, care prin Thailanda, care la Miami... Şi unde se presupune că s-au odihnit. Nu-i deloc surprinzător că cel mai rău se prezintă, la vremea aia, tocmai participantele la cupele europene, care evident că au avut vacanţă mai scurtă, şi care tot evident au ratat intrarea în Europa încă din turul întâi preliminar. Ca atare, ele folosesc primele etape de campionat mai ales pentru a recupera odihna restantă. Se ajunge, aşadar, că jucând tot campionatul, care are acum 36 de etape, cu tot cu play-off, plus câteva meciuri de cupă şi vreo 2 sau 4 meciuri în cupele europene, o echipă românească de top să joace vreo 45 - 50 de meciuri pe an. E mult, e puţin? E oarecum normal, din moment ce alea din fotbalul adevărat prind cam 70 - 80. Numai că la ele practic nu există vacanţe. Ştiţi prea bine că vara pleacă de nebune în turnee mondiale, ca The Rolling Stones, şi cam pe tot atâţia bani, unde publicul aşteaptă să vadă toate superstarurile pe gazon. Iar acum, la vreme de iarnă, englezii stau doar vreo săptămână, iar italienii şi spaniolii câte două sau trei. Şi, lucrul dracului, nimeni nu se plânge de oboseală. Atunci cum naiba se face că, mereu, cei mai obosiţi sunt ai noştri, care au şi cele mai puţine meciuri, şi cele mai lungi vacanţe, iar când se află pe gazon mai mult stau decât aleargă!?