Doru POPOVICI

Întâmplări din ultimele câteva zile l-au adus în prim-plan pe cel căruia, parţial justificat, i se spune Regele. Referitor la supranume, nu pot să nu reafirm că dacă în fotbalul nostru a existat un Rege, acesta se numeşte Dobrin. E ca în muzică, unde Regele a fost doar unul, pe nume Elvis Presley. Vine apoi un spaţiu liber, enorm, iar apoi ceilalţi: Freddie Mercury, Robert Plant etc. Pe de altă parte, Gică Hagi a fost şi el un fotbalist enorm, ascensiunea lui fiind favorizată şi de vremurile complet diferite faţă de cele în care evolua Dobrin. Trec la subiect: hai să admit că Hagi este şi el Rege. Asta presupune, înainte de avantaje ori chiar privilegii, un şir mult mai amplu de obligaţii, cu atât mai mult cu cât el însuşi se consideră a fi un model. Nu discut acum despre Football Leaks. Îmi exprim doar speranţa că există explicaţii plauzibile pentru presupusa inginerie financiară. Ceea ce însă trebuie analizat este comportamentul lui Gică Hagi în calitatea lui de antrenor. Dincolo de faptul că statutul lui la Viitorul este nu doar de antrenor, ci şi de patron, dar şi de educator al copiilor ălora, în finalul meciului cu Craiova am văzut un antrenor care se repede în mijlocul busculadei din iarbă. Am crezut că face ceea ce orice antrenor ar trebui să facă în asemenea situaţie, adică să îşi potolească elevii. În loc de asta, Gică s-a repezit într-un adversar, după care s-a mirat nevoie mare că a fost la rândul lui îmbrâncit. S-a declarat profund lezat în conferinţa de presă, la limita dintre milogeală (că ăla mare s-a pus cu un prichindel ca el!) şi agresivitate: cum să îndrăznească un venetic să dea în el, chiar la el acasă!? Mesajul subliminal e grotesc şi degenerează fără dubii în rasism. Hagi uită că nu mai e în iarbă, unde, când trăgea câte o flegmă în faţa adversarului, noi îl iertam, că deh, e Rege!, tot aşa cum şi lui Zizou i s-a iertat ditamai capul în gură. Numai că acum, cred că dacă în iarba de pe Bernabeu se declanşează un război mondial, Zidane ar rămâne pe bancă sau ar intra doar ca să încerce să-l oprească. Iar Zidane a fost şi el un fel de Rege, sigur mai Rege decât Hagi, dacă ne referim la anii din iarbă. Acum, Zidane are toate şansele să fie încoronat şi ca Rege al antrenorilor, pentru performanţele excepţionale. Peste toate, a înţeles însă că Regele de pe gazon e altceva decât cel de pe bancă, cu infinit mai multe obligaţii decât drepturi. Credeţi că Regele nostru poate pricepe asta?