Finala Cupei Davis m-a împiedicat duminică să urmăresc meciurile de fotbal din campionatul Angliei, de care eram interesat. Croaţia conducea Argentina cu 2-1 după două zile, iar prima ocazie de a închide finala o avea Cilic, în confruntarea sa cu del Potro. Liderii între ei. Cilic a început convingător, a câştigat destul de repede două seturi, părea o chestiune de timp până ce gazdele să-şi adjudece „salatiera de argint” (care nu prea mai arată ca o salatieră). Dar, cumva, filmul s-a rupt. Juan-Martin del Potro a renăscut şi a întors un meci de la 0-2 la seturi pentru prima dată în cariera sa! Motivele trebuie căutate la ambii jucători. Au fost unele momente cu o oarecare doză de întâmplare care l-au descumpănit pe Cilic. Mai întâi, acea minge lobată printre picioare de del Potro, care l-a depăşit incredibil pe croat la fileu! Apoi, penalizat cu primul serviciu pentru depăşirea timpului, del Potro a servit pe al doilea cu viteza de la primul, reuşind un as mai degrabă din frustrare. Mi-am amintit şi de meciul acela de la Wimbledon, pierdut de Cilic tot de la 2-0 la seturi, cu Federer, ba chiar de la mingi de meci! Răutatea în a executa lovitura decisivă, asta pare să-i lipsească lui Cilic. Cu toate acestea, nu era totul pierdut pentru Croaţia, urma meciul decisiv. Numai că şi aici jucătorul ales de gazde a resimţit presiunea. Introvertitul Karlovic nu a asimilat faptul că victoria Croaţiei depinde de jocul său, aşa că nici măcar nu a mai ajuns în vreunul din faimoasele lui tie-break-uri, pierzând neverosimil de clar în faţa unui Delbonis cu o acurateţe impresionantă în lovituri. În acest timp, de pe bancă privea Dodig, un luptător adevărat, fără complexe. Ar fi iscat un meci aprig, dar întotdeauna la înfrângeri e mai bun cel care nu joacă. Până la urmă, poate că era vremea să pună şi argentinienii mâna pe trofeu, după atâtea şi atâtea finale pierdute. Suporterii argentinieni au şi ei meritul lor, făcând legea în tribune, acolo unde s-a aflat şi Maradona, în ciuda zvonurilor care îl dăduseră deja plecat în Cuba, acolo unde prietenul său Fidel Castro a încheiat definitiv revoluţia.