Ar merita să încep fiecare articol de după o etapă a Ligii 1, şi poate o voi face, cu ce vrăji a mai făcut Concordia Chiajna la pauză! Această echipă, care va scăpa de retrogradare doar pentru că Târgu Mureş şi Timişoara târăsc după ele multe puncte de suspendare, a pierdut cu brio şi în ultima etapă, 1-3 cu Gazul, echipa antrenată de „domprofesor” Pustai. Numai că, ilfovenii îşi continuă această stranie invincibilitate în primele 45 de minute, la Mediaş reuşind chiar să conducă! Am decis să pariez contra lor la pauză, mărind suma la fiecare etapă (în funcţie şi de cotă), până când se va întâmpla fireasca minune. Sper să nu mă trezesc copleşit de puterile lui doi!
Dar să trecem de la lucrurile fără sens la cele cu oarecare sens. Săptămâna a fost una prea bună pentru echipele româneşti din Liga Europa. Ambele au ajuns la ultima etapă cu şanse de calificare, ceea ce e o realizare în sine. Mai mult, depind şi numai de propriul rezultat. Sigur, Steaua trebuie să bată la Villarreal, într-o anumită conjunctură putând s-o ajute şi un egal cu goluri multe, de la 2 în sus (dacă Osmanlispor şi Zurich termină la egalitate, această posibilitate cade, întrucât la o egalitate în trei cu elveţienii şi spaniolii, aceştia din urmă ar aduna cele mai multe puncte din întâlnirile directe). Pomeneam săptămâna trecută de un eventual succes al Stelei în faţa turcilor, dar atât, mai departe fiind nevoie de ceva aparte: fie un meci cu adevărat mare al steliştilor, variantă de care mă îndoiesc, fie un fel de auto-sabotaj al spaniolilor, vecin cu cel al turcilor la Bucureşti. Nişte minuni nefireşti, ca să zic aşa. În ceea ce-o priveşte pe Astra, mai mult decât de punctele obţinute, cred că jucătorii se bucură de bani. Sper, pentru ei, să-i şi vadă. Victoria de la Viena a fost înlesnită de acel penalty inexistent acordat de arbitrul polonez pe final de meci, iar faptul că Şumudică i-a luat de fraieri pe jurnaliştii austrieci ar putea să-i alunge norocul. În ultimul meci, dacă astralii nu reuşesc să bată o echipă a Romei deja calificată, atunci speranţele se pun în cehi, cei care n-ar trebui să se comporte ca nişte supuşi ai vechiului imperiu cezaro-crăiesc.