Trebuie să fie un sfârşit de an foarte împlinit în familia Murray din Scoţia. Chiar şi cu puţină întârziere, părerea mea este că merită să aruncăm o privire asupra finalului de sezon al băieţilor din ATP. La Turneul Campionilor, Murray cel mic, adică Andy, şi-a câştigat singur locul său în istoria sportului alb, şi nu printr-o conjunctură care să-i scoată adversarul din cale. Dimpotrivă, soarta i l-a adus chiar în finală, acolo unde Murray nu mai fusese niciodată. Iar Djokovic, cel care apărea în visurile rele ale scoţianului, era nu numai deţinător al titlului, ci câştigător al ultimelor patru ediţii! În plus, se hrănise cu succesele din grupă şi apoi cu cel din semifinala cu Nishikori, astfel că sârbul părea a fi revenit în starea de „terminator”. Murray, dimpotrivă, venea după două recorduri succesive de durată a meciurilor la această competiţie, unul cu Nishikori, celălalt cu Raonic. Contextul, ideal şi nemaiîntâlnit: se juca având pe masă trofeul şi locul 1 în lume! Şi, ca încă o dovadă că în sport chiar trebuie să gândeşti pe dos, cel care a câştigat lejer, măcar ca scor, dacă nu ca intensitate, a fost Andy. Ce an, acest 2016, care începea în Australia cu dominaţia aceloraşi Nole şi Serena! Şi iată că la final alţii se lăfăie în fotoliile de lider. Mă bucur pentru Murray, cel considerat codaşul din Big 4, pentru că a avut mult de tras pentru a ajunge aici, contemporan fiind cu Federer-Nadal-Djokovic. Dacă ar fi prins altă epocă, trofeele de Grand Slam ar fi fost mai numeroase în vitrina lui, fără îndoială. Chiar şi aşa, are povestea lui. Spre bucuria mamei sale, antrenoare de tenis, care şi-a văzut în 2016 ambii fii ajungând lideri mondiali! Nu concomitent, Jamie Murray ajungând în fruntea clasamentului dubliştilor în primăvară (încheie anul pe 4), însă nu e loc de cârcotaşi aici. Cât despre Andy, are dreptate mama Murray când spune că a avut de parcurs un drum lung. Ea se referea la tot parcursul său, începând din copilărie, dar dacă mergem înapoi pe fir, chiar şi acum doi ani aflăm un Andy Murray chinuit de tot felul de probleme, care era expediat de Federer, la acelaşi Turneu al Campionilor, cu 6-0, 6-1!