Gabriel MANȚĂ

Mai mult decât victoria obţinută în partida cu Steaua, o surpriză din orice unghi am privi-o, nu încetează să mă uimească această invincibilitate a Chiajnei în prima repriză. Am consemnat la vremea respectivă salba de nouă (!) scoruri consecutive de 0-0, iar de atunci Concordia a mai adăugat, pe sărite, încă trei asemenea „albituri”, garnisite  cu un 1-1, dar şi cu 1-0 de trei ori (Dinamo, Astra, Steaua). Faptul că a reuşit să păstreze scorul tocmai cu echipele din Bucureşti este de asemenea remarcabil. Cât despre Steaua, observ că Reghecampf a ieşit la luptă cu propriii elevi, ceea ce denotă că nu prea mai stăpâneşte situaţia, că nu-şi mai impune ideile şi nici nu mai găseşte soluţii. Ca să rămânem pe tărâmul cifrelor, iat-o pe Steaua protagonistă a meciurilor cu cele mai puţine goluri, deci cele mai nesărate. Doar adversara sa din ultima etapă, Chiajna, o depăşeşte clar, apoi mai e Iaşiul la un gol în spate, după care tronează Steaua. Urmează o afirmaţie care poate enerva două tabere rivale, dar mizez pe al lor haz de necaz: norocul Stelei este că mai joacă şi cu Dinamo, astfel încât să mai aibă şansa de a mai bate şi ea pe cineva! Pe loc repaus, asta nu înseamnă că se va şi întâmpla. Meciul direct este o şansă de supravieţuire pentru ambele tabere, de aceea cel mai probabil rezultat este egalul. Practic, Steaua aşteaptă pauza de iarnă pentru ca Alibec să rezolve ca prin farmec toate problemele, dar n-ar fi de mirare dacă şi acesta s-ar gripa precum alţi jucători care arătau lucruri frumoase la echipele lor, înainte de a fi transferaţi. Mai există şi şansa din Liga Europa, unde un eventual succes împotriva turcilor lui Rusescu ar ridica moralul pe final de an, dar pentru calificare ar fi nevoie de victorie şi în ultimul meci, la Villarreal, ceea ce ne obligă să închidem discuţia aici, înainte de a cădea în ridicol. Pe sfârşit de an, dacă privim fotbalul nostru în faţă, realizăm cât de lipsit de miză a devenit. Partide cu spectatori mai puţini decât la minifotbal, cluburi în insolvenţă din care jucătorii nu mai ştiu cum să evadeze, echipa naţională cu lenjeria pătată în faţa primului adversar cu ştaif... Ne putem consola considerând că trăim vremuri interesante.