Gabriel MANȚĂ

Am avut inspiraţia nebună de a urmări meciul cu Polonia de pe stadion. Ce s-a întâmplat pe teren a mai fost cum a fost, probabil ne facem noi speranţe prea mari, că aşa e firea omului. Dar peluzării au fost cei care au dat tonul unei seri totalmente ratate. Nu mă refer la oamenii normali care şi-au luat bilet la peluză, şi eu tot acolo am stat, ci la membrii diverselor galerii. Degeaba fanii Rapidului fac un gest de devotament afişând un banner cu mesajul „Rapid nu moare!”, dacă apoi folosesc torţele (oricum interzise pe stadion) ca proiectile împotriva suporterilor polonezi. Iar din peluza opusă, acolo unde îşi împărţiseră zonele ultraşii dinamovişti şi stelişti, un inconştient a aruncat acea petardă înspre Lewandowski, taman atunci când ai noştri presau şi se pregăteau să execute al doilea sau al treilea corner legat. Asta ne-a asigurat tribunele golaşe la meciul din primăvară cu Danemarca. Bravo nouă, aşa ne trebuie!

Aceste evenimente au fost însă facilitate de haosul organizatoric de pe Arena Naţională. Nu e o opinie, e ceea ce am remarcat eu însumi. Am printat cele 13 bilete comandate online, pe diverse CNP-uri, asigurându-ne că era vizibil codul de bare. Când colo, biletele nu au mai fost scanate, cei de la intrare au verificat doar „ochiometric” dacă ne găseam în sectorul respectiv al peluzei. Practic, puteam cumpăra un singur bilet pe care să-l printăm de 13 ori! Iar controlul corporal a fost destul de superficial, hainele de iarnă îngreunând şi ele misiunea jandarmilor. În plus, cei întâziaţi s-au tot înghesuit şi împins după începerea meciului, astfel că s-a luat decizia de a-i lăsa să intre la liber. Toate condiţiile îndeplinite, aşadar, pentru ca lucrurile să nu meargă cum trebuie.

Revenind la fotbal sau la lipsa lui, mă uimeşte totuşi această memorie scurtă a unora care-i invocă deja pe Piţurcă sau Iordănescu. Alo, păi nea Piţi e ăla care a pierdut tot cu 3-0, tot acasă, dar cu Lituania, iar nea Puiu abia ce-a pierdut cu Albania când avea calificarea pe masă!