Doru POPOVICI

Evident că după calamitatea de vineri atacurile la adresa Federaţiei, a selecţionerului, a jucătorilor s-au înteţit. Nu există om pe care-l interesează fotbalul şi care să nu se fi simţit umilit de ceea ce ne-a fost dat să vedem în cele 90 şi ceva de minute. Cred că lui Daum i se poate reproşa doar lanţul de declaraţii de concepţie absolut românească, cumva mobilizatoare şi dătătoare de speranţe (care s-au dovedit perfect nejustificate) conform cărora urma să-i atacăm pe polonezi din toate poziţiile, citez: "... chiar şi fără minge"! De la chestia asta până la istoricele vorbe halagianeşti ("Ai, n-ai mingea, tragi la poartă!") nu mai avem decât un pas... dar şi ăla înapoi, că înainte n-o luăm deloc de aproape două decenii, adică din 1998, data ultimului Mondial la care ne-am calificat. E foarte posibil ca Daum să nu fie antrenorul-minune care să reuşească să facă din băieţii ăia... bici, care să mai şi plesnească. Nu permite tocmai materialul din care sunt confecţionaţi băieţii. Dincolo de orice alte considerente, nu cred că n-aţi sesizat că nici măcar vreunul dintre cei prezenţi pe teren, cu rezerve cu tot, n-avea vreo treabă. Ultimul dintre polonezi era de mii de ori mai bun, mai iute, mai tehnic, mai prezent în joc decât oricare dintre muhaielele poreclite fotbalişti şi îmbrăcate în echipamentul României. Faptul că un Grigore a ajuns copitan (nu, nu e greşeală de scriere!) vorbeşte de la sine despre valoarea lotului. Mi-l amintesc, de exemplu, din acest meci, pe numitul Adrian Popa, care-i ajungea fundaşului stânga polonez cam până... acolo, adică niţel mai jos de brâu. Iar când s-a izbit de el, a ricoşat pur şi simplu, polonezul încercând cumva să-l prindă în aer. După care piticania, ajunsă la sol, mai cerşea şi fault!!! Asemenea momente tragicomice am văzut cât a fost meciul de lung. Chestia e simplă: dacă vine antrenor Pep sau Mourinho, ăsta pe cine cheamă la Naţională? Păi, tot pe ăştia: pe Popa, cel mai aprig maimuţoi din campionatul intern, care bagă spaimă-n Chiajna şi-n Voluntari, pe Chipciu, că de aia e titular într-o echipă de 2 bani din Belgia, pe Andone, care încă n-a aflat că aia rotundă trebuie băgată-n aţe, şi tot aşa. Iar cu ăştia ne-am lămurit că se poate face orice: shopping, grătare, tatuaje, numai fotbal nu.