Doru POPOVICI

Mai întâi, pe la orele prânzului, am pornit ieri televizorul pe Digi pentru a urmări, mai mult din curiozitate decât de interes (care mi-a dispărut nu de alaltăieri, de la ruşinea produsă pe Areni, ci de mai multe etape, de când mi-am dat seama că ăia care speram în promovare suntem doar fraieri), un meci oarecare din Liga a II-a. Prima imagine mi l-a adus în ecran pe... Messi! Nu, n-am văzut vreo execuţie care să mi-l evoce pe Pitic, ci era chiar el, fizic. Când s-a lărgit niţel cadrul, m-am lămurit că era totuşi UTA pe teren, iar ăla, şi vopsit, şi cu barbă, ba şi la fel de mic, poate oricând să-l dubleze în vreo cascadorie pe Lionel, desigur mai puţin în alea cu mingea. Ceva mai târziu, începând cu ora 13, m-am aşezat confortabil, cu ochii pe televizorul cel mare, cu gândul de a urmări show-ul pe care Real de Madrid (aurii mei!) avea să-l dea în faţa lui Leganes, echipă care până anul ăsta nici nu visase vreodată să ajungă în Primera. După vreo 15 minute, mă neliniştisem. După încă 10, m-au luat dracii. În sfârşit, parcă prin minutul 32, a dat-o Bale în aţe, prilej cu care Ronaldo a bătut un 5 cu el, din alergare! La următorul, tot al lui Bale, a plecat în direcţia opusă! Cred că băiatul ăsta stă mai rău cu nervii decât tot restul planetei la un loc. Dincolo de chiflele pe bandă rulantă, adică lovituri executate ori în tabelă ori în burţile ălora din zid, de ratări din faţa porţii, de centrări mai dihai ca Adi Popa, la fiecare fază mârâie la arbitri, la coechipieri, la adversari. Vă jur că de vreo lună încoace n-am văzut nici un jucător din toată lumea să joace atât de prost ca Ronaldo. În sfârşit, năucit de ceea ce am văzut, adică un meci mizerabil al Real-ului, care totuşi a câştigat cu 3-0, mi-am zis că aleg ceva din Italia, că erau 4 bucăţi la ora 16. Numai că aici chiar mi s-a rupt filmul: Digi le-a băgat pe toate 4 simultan pe acelaşi canal, aşa că vedeai o centrare a Milanului care se încheia cu... gol pentru Juventus, din meciul ălălalt, iar reluarea era cu golul Atalantei, din al 3-lea meci! Până ieri, credeam că aşa cum urmăresc eu meciurile, în paralel pe 2 televizoare, e demenţial. De ieri, m-am liniştit: există alţii şi mai demenţi ca mine, la Digi 1.