Aflăm direct de la sursă, prin mijloacele timpului nostru, adică de pe internet şi facebook, despre retragerea din activitatea sportivă a lui Ciprian Marica. Cu pauze prelungite în ultimele sezoane, trăgând de salariul mare cu care se pricopsise ani la rând în urma cotei sale (nejustificat de) ridicate, Marica n-a mai reuşit să seducă echipe cu dare de mână, fiind sabotat şi de accidentări repetate. Singura excepţie a făcut-o cu Steaua, coborând ştacheta pretenţiilor pentru a prinde un loc la Euro 2016. Nici aici nu l-a ocolit ghinionul, accidentându-se taman într-un meci cu Dinamo, acum mai bine de jumătate de an, iar de aici i s-a tras... retragerea! A fost totuşi un internaţional important, ultimul care mai făcea legătura cu generaţia lui Mutu şi Chivu, prinzând Top 5 marcatori pentru România, cu 25 de goluri. Gazeta Sporturilor n-a ratat momentul şi s-a grăbit să posteze pe site o listă cu „cariere fabuloase oprite de accidentări” ale unor fotbalişti români. Din cei şase aflaţi pe lista respectivă, la Adrian Ilie m-am gândit şi eu că a plătit în mod similar tribut unui fizic fragil. Cobra a fost tot atacant, a pus oficial ghetele în cui la 32 de ani, dar de fapt, la fel ca Marica, nu mai juca aproape deloc de câteva sezoane. Apoi, Chivu a fost şi el numit Swarovski în Serie A (sau Cristal Chivu), dar la el au concurat destule împrejurări pentru a pune ghetele în cui, acea lovitură la cap care-l obliga să joace cu cască, firea de familist convins, plus situaţia de la Inter care începuse să se degradeze. În rest, lista celor de la gsp este cam forţată. Balaci n-a fost deloc fragil, el a făcut menisc la ambii genunchi, ceea ce însemna operaţie complicată în epocă, deci dacă juca acum ar fi fost ca nou după o lună sau două. Nu cunosc îndeaproape ce problemă a avut Balint la genunchi, dar şi la el a fost o complicaţie punctuală, nu rezultatul unei slăbiciuni generale. Cât despre Ilie Dumitrescu şi Mitea, adăugarea lor pe lista respectivă mi se pare o glumă! Ilie s-a retras într-adevăr mai devreme de 30 de ani, dar el n-a suferit mai deloc din cauza accidentărilor. Pur şi simplu a ars prea repede, nici măcar revenit la Steaua, unde fusese idol, nu mai prindea echipa, aşa că a avut puterea şi chiar decenţa de a se retrage. Iar Mitea o fi fost el fragil, ca fizic, dar cariera lui de la cap s-a împuţit!