Atunci când Naţionala noastră obţine vreun rezultat care e departe de aşteptările noastre, de obicei trebuie să-mi cenzurez drastic vocabularul pentru a face articolul cât de cât publicabil. Alaltăieri s-a petrecut exact o asemenea chestie: deşi plecam favoriţi, n-am reuşit mai mult de un egal fără goluri. Mai mult, nici fotbalul prestat n-a avut darul să ne aducă măcar o rază de lumină în suflet. Cu toate acestea, nici în timpul meciului n-am simţit nevoia să înjur ca pe malul Prutului, când nu muşca niciun peşte, şi nici la sfârşit nu am avut nevoie de antinevralgice. Aş zice că, dimpotrivă, apreciez că băieţii noştri au obţinut maximum de performanţă în condiţiile de acolo, adică au supravieţuit! Chiar dacă asta înseamnă fracturi, întinderi, dinţi lipsă, important e că au ieşit vii de pe panarama aia de covor ros, pe care nesimţiţii ăia n-au avut măcar bunul-simţ de a-l înlocui cu unul mai puţin ros. Afirm răspicat că în aproape 60 de ani de când mă uit la meciuri de fotbal, niciodată, absolut niciodată, nu mi-a fost dat să văd o asemenea atrocitate. N-a fost nicio secundă vorba despre fotbal, ci doar de o tentativă perpetuă, cu durata de peste 90 de minute, de omor cu premeditare. Nenorociţii ăia, dintre care câţiva chiar ştiau cu mingea, n-au practicat un joc pur şi simplu aspru sau brutal, cum fac de regulă echipele slabe, ci au avut drept unic scop schilodirea adversarului. Iar asta se petrecea, cam la fiecare fază, sub privirile absolut tandre ale imbecilului cu fluier, portughezul care trebuie că la plecare avea în bagaj şi o sondă!... că doar n-o fi fost complice la vedere fără vreun interes absolut consistent. Ca atare, nefiind vorba de fotbal, nu am absolut nimic de reproşat fotbaliştilor noştri, în echipă sau cu bucata. Mai zic şi că dacă Naţionala noastră ar fi jucat vreodată, indiferent unde, în România sau în deplasare, la măcar jumătate din nivelul de duritate al asasinilor din Kazakhstan, ar fi terminat meciul în 7 sau maximum 8 jucători. Aţi sesizat câte cartonaşe au primit asasinii? Fix 2... şi alea doar galbene! Abia aştept returul de la anul, în care sper să le dăm măcar câte un gol pentru fiecare intrare criminală de alaltăieri.