Probabil ca marea majoritate a românilor, şi eu am aşteptat cu mare emoţie meciul de sâmbăta trecută, întrucât prea multe întâmplări nefericite au marcat evoluţia, de fapt involuţia, echipei noastre naţionale în ultimii mulţi ani, iar debutul sub comanda lui Daum a fost şi el departe de a ne entuziasma. Încă mai mult, am dat atunci cu piciorul (lui Stanciu!), cam până peste peluză, şansei nemeritate de a băga în traistă toate cele 3 puncte. Ciudăţenia supremă s-a produs încă din start, fiindcă nu-mi amintesc ca vreodată, în toată istoria ei, Naţionala noastră să le fi primit la pachet pe toate încă de pe când jucătorii încă se mai încălzeau: şi penalty, şi eliminarea unei piese-cheie a adversarilor, şi gol marcat, ba şi cu altele două, ca bonus, şi toate astea într-un interval de nici 10 minute! De aici, s-ar putea trage concluzia, zic eu, profund eronată, că Daum ar fi mai băftos decât Nea Tata Puiu şi Piţi, lasă-ne, la un loc. Ca unul care a crezut de la bun început în neamţ (în neamţul ăsta, nu în toţi, Doamne fereşte!), zic că înainte de baftă este vorba despre meserie, cu toate componentele ei: ştiinţă, competenţă, ochi format, poate şi niţel curaj, dar dincolo de toate pe Daum nu-l leagă niciun fel de interese de nimeni din fotbalul românesc. Asta înseamnă că nu cheamă jucători la Naţională doar pentru a mai bifa niscai selecţii şi de a le sălta preţul dacă pune vreun fraier botul şi dă bani pe vreunul. Nu se ocupă, adică, de vopsirea maimuţelor în culorile care să le facă să pară chiar oameni. Astfel am ajuns să constatăm pe viu că mai avem fotbalişti şi la intern, dintre care acest copil, Răzvan Marin, pare de-a dreptul fenomenal. Deloc paradoxal, cel mai aiurea a fost Keşeru, printre ultimii supravieţuitori din gaşca lui Piţurcă şi Iordănescu. A dispărut şi coşmarul meu, Torje, ceea ce iarăşi e de bine. Pentru azi, ce să spun? Doar că o victorie ar fi cum nu se poate mai normală, după ce Kazakhstanul a luat tot 5 de la egalii noştri din primul meci. Asta ne-ar da suficient tonus pentru meciurile următoare şi plusul de încredere de care încă au nevoie copiii din echipă. Pronosticul meu este 0 - 3.