Doru POPOVICI

Echipele româneşti de fotbal par a avea o singură preocupare cu caracter de permanenţă: aceea de a se întări. Când le iei la bani mărunţi, afli de la antrenori, directori şi patroni că datorită obiectivului fixat de comun acord cu jucătorii (care este, de la caz la caz, titlul, participarea în cupele europene, accederea în play-off sau evitarea retrogradării) se simte nevoia stringentă a acoperirii cu rezerve de valoare egală cu a titularilor a unor posturi oarecum deficitare: portar, fundaş, mijlocaş şi atacant. În rest, e clar: au tot ce le trebuie! Faptul nu poate fi decât benefic pentru echipă, întrucât nimeni nu va mai fi titular "de drept", concurenţa pe post fiind mama progresului. Peste tot în lume există perioade de transferări strict limitate, depăşirea cu un minut a deadline-ului anulând orice posibilitate de a mai transfera pe cineva. La noi, deşi pe scrise perioada de transferări e tot fixă, constatăm că transferuri se fac cât e anul de lung, în cei bisecţi aceasta durând, evident, o zi în plus! Vreţi şi argumente, dovezi? Păi care alta e mai convingătoare decât anunţul de alaltăieri, conform căruia Alibec deja a semnat cu Steaua, deşi în plin campionat chestiunea se exclude de la sine, întrucât nici un jucător din lume nu poate şi nu are voie să stea cu fundu-n două luntre, adică să joace la mine dar să fie deja acontat de alţii. Complet ciudat este însă faptul că deşi se întăresc perpetuu, echipele noastre joacă parcă mai slab de la un an la altul. Ba chiar şi în cursul aceleiaşi ediţii. Îi vezi că încep în trombă, se anunţă candidaţi la titlu, se mai întăresc niţeluş şi încep să piardă pe bandă rulantă ori să joace ceva ce n-are vreo legătură cu nobilul sport. Hai, spuneţi-mi că Dinamo ori Astra nu se înscriu în categoria asta. Aaa, înainte de a se întări au apucat deja să-i dea pe câţiva bani la export ori la intern pe cei mai buni jucători din lot? Păi atunci cum să mai aibă tupeul de a vorbi despre performanţa pe care o vânează? Fiindcă, am mai zis de mii de ori şi o mai repet o dată: echipele noastre consideră performanţa doar pătrunderea în vreo grupă a unei cupe europene şi înhăţarea banilor aferenţi. După care, Dumnezeu cu milă! Aţi văzut arena Unirii Urziceni devenită arenă de circ? Adică a unei echipe de Champions' League, tot aşa cum au mai fost şi Galaţiul, şi Vasluiul, şi... echipe care la vremea lor s-au întărit până au intrat în faliment!