Doru POPOVICI

Îmi vine foarte greu să înţeleg cum evoluează clasamentele acum, la început de campionat, la toate nivelurile şi în mai toate ţările europene. Să o luăm de jos în sus, adică din liga secundă românească, acolo unde până de curând ne rugam să nu retrogradăm, apoi ne-a cuprins euforia unei promovări-surpriză, iar în ultimele două etape, după un duş rece, am redevenit optimişti. Una peste alta, Foresta are 19 puncte acumulate din 21 posibile în ultimele şapte etape, ceea ce e de-a dreptul formidabil. Cu toate astea, e tot pe locul 5, şi tot la 3 puncte distanţă de lider, care între timp s-a schimbat, după ce pe fostul l-am demolat chiar noi, apoi a mai luat-o şi acasă la el... dar e tot în faţa noastră! De aici, nedumerirea care mă distruge: pentru a ajunge unde ne dorim, chiar e nevoie să câştigăm absolut toate meciurile, orice egal ducându-ne, iar şi iar, acolo unde eram cu mult timp în urmă!? Până una alta, să observăm şi că aici, în divizia secundă, nu putem vorbi despre favorite la promovare, Foresta fiind în acest moment una din cele şase sau şapte echipe cu şanse la primele două locuri.

La un cu totul alt nivel şi tocmai în celălalt capăt al continentului, surprizele se ţin pe bandă rulantă, din nefericire pentru mine cam în defavoarea Real-ului, care în ultimele două etape a fost de-a dreptul penibil, smulgând două egaluri, acasă şi în deplasare, de la un Villareal oarecum în formă, şi de la o echipă oarecum omologată, Las Palmas. Cu un Ronaldo complet năuc şi cu toţi ceilalţi încercând să-i dea toate mingile, ca să aibă ce strică, rezultatele sunt aproape logice. Nu lipsa lui Modrici în meciul cu Villareal ori a lui Marcelo în cel cu Las Palmas au produs catastrofele, ci... prezenţa lui Ronaldo! Paradoxul vine abia acum: Real continuă să fie pe primul loc, deşi Barca câştigă la scoruri enorme, chiar şi fără băiatul ăla care, de când nu mai vomită, parcă nici el nu mai joacă, ba se mai şi accidentează.

Nu-i aşa că Foresta şi Barcelona au cam aceleaşi probleme în clasament?