Gabriel MANȚĂ

A mai trecut o săptămână europeană peste neputinţa noastră. Banii pentru participare, ăsta e scopul echipelor noastre. Bine, ele ar vrea să mai suplimenteze cu câte o victorie sau măcar cu un egal, dar asta se va întâmpla mai degrabă conjunctural. Acum, în prima etapă, mai aproape de adversar mi s-a părut Astra, însă genul de execuţii pe care le aşteptam de la Alibec şi Budescu au apărut la poarta giurgiuvenilor. Steaua, după ce că merge pe aţă în Liga Europa, şi-a mai aprins şi paie în cap prin prostia comisă în primul rând de Enache, cea a lui Tamaş venind aproape ca o consecinţă. Nivelul de joc şi calitatea fotbalistică n-ar trebui să constituie o noutate, de aceea rămâi perplex când citeşti în editorialul lui Ovidiu Ioaniţoaia că Steaua „s-a întărit în intersezon, a vândut, dar a şi cumpărat”! Ca să-i dăm cumva dreptate şefului celui mai tare ziar de sport din ţară, mai ales că e singurul, ar trebui să ne raportăm la... kilograme! Da, Steaua a vândut câteva kile de Varela, Chipciu şi Stanciu, en detail, însă s-a aprovizionat en gros! Culmea, tocmai acum vine această afirmaţie, când Steaua n-a avut titular la echipa naţională. Practic, în afară de Adi Popa şi de accidentatul Pintilii, Reghecampf n-are ce-i propune lui Daum. Ba s-a mai şi făcut de râs reproşându-i neamţului că l-a trimis în tribună pe Achim, în timp ce el, „neamţul” nostru, l-a mutat din tribună pe bancă. Dar marea-uriaşa-eterna problemă a Stelei rămâne Gigi Becali. Când scapă omul ăsta la microfoane, e prăpăd. E adevărat, nimeni nu face vreun efort ca să-l împiedice să scape sau măcar să n-o facă aşa des. E ca atunci când trece pe păşune turma de oi, care mărunţesc iarba cu dinţii lor, de rămân după aia vacile flămânde. Nicio aluzie cu această analogie, a fost doar o exprimare la nivelul de pricepere a împricinatului. Dincolo, la Astra, Şumudică se laudă că are noroc de patron care nu se bagă la tactică şi că el oricum n-ar permite. Stai aşa, să-şi mai revină Niculae, că şi Becali se dădea înţelepţit când ieşea de la ţuhaus.