Gabriel MANȚĂ

Iată că naţiunea braziliană duce cu bine la capăt o altă competiţie majoră după Mondialul de fotbal de acum doi ani. O iminentă provocare o aşteaptă în viitorul apropiat, aceea de a da un sens tuturor investiţiilor în clădiri, săli şi stadioane. În ce ne priveşte, primul obiectiv, acela de a-i vedea pe toţi ai noştri sănătoşi acasă, a fost îndeplinit. Apoi, a fost incertitudinea medaliei de aur, la care speranţele se puneau mai ales în perechea de la tenis masculin, adică într-un sport fără nici cea mai mică legătură cu COSR. Până la urmă, medalia aceea strălucitoare, care ne-a salvat onoarea, ne-au adus-o fetele de la spadă, ele completându-se extraordinar în echipă după eşecul individual. Suntem departe în clasamentul pe medalii, dar nu e ca şi cum ne-ar surprinde. De aceea, toţi cei care păstoresc sportul românesc, de la nivelul cel mai înalt în minister sau în Comitetul Olimpic, trebuie să plece. Ar fi penibil să asistăm la vreo altă însăilare despre “sistem”, aşa cum a făcut Octavian Morariu. Dar ce e, fraţilor, sistemul ăsta, de-i învinge pe toţi potentaţii, de la Emil Constantinescu la Petrache sau Morariu?! Nimeni nu ştie să ni-l descrie, e doar invocat ca o fatalitate, precum bacteriile de prin spitale…

Ca să nu închei într-o notă de revoltă, deşi ea e necesară, sper că v-aţi putut bucura de fazele finale ale jocurilor de echipă, chiar dacă nu întotdeauna au învins favoriţii noştri de conjunctură. Aurul la handbal fete a ajuns la rusoaice, care le-au învins absolut meritat pe franţuzoiace, dar în semifinală norocul le-a luat în braţe pe elevele lui Trefilov, când o boltă a extremei norvegiene s-a scurs pe lângă bară în ultimele secunde ale prelungirilor! Cu gol acolo s-ar fi ajuns la lovituri de departajare... La băieţi, tot Franţa a fost perdantă, de data asta în faţa danezilor. Finala la volei fete a fost o altă încântare, cu frumoasele sârboaice pierzând agonizant după avantaj consistent în setul 3 în faţa chinezoaicelor, pe care le bătuseră lejer în grupe! Despre finala la baschet masculin, unde tot Serbia a oferit replica, nu se poate comenta în termeni emoţionali, americanii neavând adversari pe planetă. Bineînţeles, pentru cititorii acestei rubrici caimacul trebuie să fi fost finala fotbalistică dintre Brazilia şi Germania, o revanşă aranjată parcă de destin, cu Neymar arătând cum ar fi putut decurge lucrurile dacă era şi el pe teren la acel 1-7 de pomină...