A început marţi noapte şi s-a încheiat miercuri la oră mică, atât pot spune despre sfertul de pe tabloul de dublu masculin la tenis. Ba aş mai putea spune ceva: cred că acolo se va fi jucat aurul olimpic. Din păcate, învinşii nu vor lua argintul. Este urmarea blestematei trageri de care au „beneficiat” Mergea şi Tecău, favoriţi 5. Adversari le-au fost brazilienii Melo şi Soares, favoriţi 3, iar prin toate celelalte sferturi dai cu tunul şi nu mai găseşti picior de favorit clasat mai bine! Da, primii favoriţi au ieşit, la fel următorii, la fel ăia cu numărul 4. Acum, când citiţi aceste rânduri, sper să puteţi număra liniştiţi până la 4, nu pe sărite... Altfel, şansele noastre la o primă medalie rămân, cred eu, în Drăgulescu. Practic, la această ediţie a Jocurilor Olimpice, tot ce mai contează este să limităm daunele. Iar acest lucru înseamnă să reuşim cumva o medalie. Cineva trebuie să găsească ziua perfectă. Deja cu o săritură inovatoare care-i poartă numele, gimnastul nostru spune că mai are una, măcar să i se adauge şi un număr după nume. Într-o anume conjunctură, şi Cătălina Ponor ar putea urca pe podium, orice treaptă ar fi o performanţă. Despre cei care au ieşit deja din concurs n-ar trebui să spunem că suntem dezamăgiţi. Alin Moldoveanu, la tir, campionul olimpic de acum 4 ani, n-a prins nici finala, dar mai degrabă acest lucru este mai aproape de normal decât străfulgerarea de la ediţia trecută. Apropo de fulger, se ştie că el nu loveşte de două ori în acelaşi loc, de aceea nu tot de la Alin trebuia să aşteptăm minunea. Şi nici de la fetele de la handbal, deşi în cazul lor nu e totul pierdut. Echipa noastră stă în Cristina Neagu, iar aceasta nu e un Hagi, mai degrabă e fragilă ca Adrian Ilie. Poate că şi la handbal fete momentul acela de bronz de la Mondiale să fi fost un mănunchi de fulgere, adunat în mod irepetabil de antrenorul Ryde. Vorbind la modul general, nu e vorba că sportivii au vreo vină majoră, pur şi simplu mâlul care isca nuferi a devenit prea fetid. Îşi va asuma cineva asanarea?