Doru POPOVICI

Încep cu răspunsul: nenumărate, cel puţin la noi, cei născuţi în ţara asta defectă şi fără soluţii de reparare a defecţiunilor. Ele ar putea fi mai puţine, numai că sunt o consecinţă directă a neruşinării fără limite cu care ne confruntăm fiecare dintre noi, oricând şi oriunde în ţara asta prost făcută. Iar Olimpiada tocmai începută (şi care pentru noi pare şi încheiată în ceea ce priveşte performanţele) aduce în fiecare zi noi şi noi mostre de bătaie de joc în toate direcţiile: de la echipamentul contrafăcut până la apatia sportivilor, şi de la descalificările pentru dopaj până la prezenţa publică egală cu zero. Panarama cu echipamentul Kappa achiziţionat nu se ştie cum de la nişte artizani, presupun, de garaj, este doar capătul unui para-ndărăt de care numai proştii s-ar putea îndoi. Până aici, însă, viitoarea anchetă a DNA, pe care o consider obligatorie, ar trebui să se ocupe şi de poreclitele "ţinute de prezentare", adică panaramele alea de ţoale în care au defilat ai noştri la festivitatea de deschidere a Olimpiadei: toate, absolut toate delegaţiile îţi încântau ochiul şi sufletul prin colorit şi imaginaţie, cu o excepţie. Na, că aţi ghicit şi de data asta! România avea ceva, aşa, ca o combinaţie între şoldurile de final de sezon şi second-handurile alea pentru Somalia, de ţi se făcea dor de Olimpiada din 1956, de la Melbourne, când îmbrăcămintea alor noştri era sigur mai "în tendinţe" decât deux-pieces-urile de băbăciuni, desigur albastru cu alb, cu care ne-am făcut de ruşine (şi) în 2016. Cine sunt croitorii de halate porecliţi designeri care au înhăţat marele pot al echipării întregii delegaţii româneşti ca pentru chermezele din dosul gării? Este întrebarea de debut a anchetei. Celelalte câteva sute vor veni de la sine. Aşa vom afla şi cum s-au achiziţionat echipamentele de concurs cărora le fug literele, şi cum de l-am trimis pe drogatul de la înălţime la Rio ca să aibă de unde se întoarce, şi câte şi mai câte. Sute, poate mii. De motive de ruşine, peste care trecem în pas vioi cu argumentul că "suntem mândri că suntem români". Zău, mă?