Nu e clasicul 2 - 0, ci, în cazul concret al Stelei, acest 1 - 1 obţinut şi meritat, şi întâmplător. Încerc să mă explic: e meritat fiindcă dincolo de toate vânzările, indisponibilităţile şi dezertările cu care s-a confruntat, Steaua a jucat peste ceea ce se aşteptau cei mai mulţi dintre noi. E totodată şi norocos, deoarece Stanciu a găsit în sfârşit, cam după vreun an, lovitura aducătoare de punct şi de speranţe de calificare. De ce e periculos scorul ăsta? Simplu: fiindcă tentaţia majoră la echipele noastre este de a desconsidera adversarul atunci când reuşesc mai mult decât se presupunea că pot, iar în această perspectivă s-ar putea ca pentru retur să creadă, complet greşit, că Sparta Praga e vreo găină venită la tăiere. Cehii sunt tot un fel de nemţi, poate nu după vorbă, dar sigur după atitudine, aşa că la Bucureşti e de presupus că meciul va fi încă mai greu decât cel de la Praga. Sigur că dacă se reîntoarce Hamroun ne va fi niţel mai la îndemână calificarea, dar nicidecum uşoară. În plus, o abordare la pace eternă, adică la un 0 - 0 calificant, ne-ar fi fatală: sunt sigur că Sparta va înscrie în deplasare, tot aşa cum am fost convins şi că Steaua dă gol la Praga. În aceste condiţii, 1 - 1 este chiar periculos. Cred că ar trebui plecat de la ideea că e musai să înscriem de două ori, şi în nici un caz să conservăm golul din deplasare. Cred că Steaua se califică, ceea ce ar fi un mare pas înainte pentru fotbalul nostru, după catastrofa de anul trecut. Numai că în decisivul pentru Champions' League, Steaua va avea iar probleme de lot, din cauza suspendărilor. Zic asta deoarece nu pot să cred că nici măcar unul din cei trei jucători "grei" (Stanciu, Pintilii, Tamaş), care au luat galben ca nişte idioţi, nu va recidiva în retur. Până atunci însă să ne bucurăm de ce a reuşit deocamdată Steaua şi să sperăm că finalul dublei ne va aduce ceea ce ne dorim.