După cum era de aşteptat, campionatul de fotbal a debutat sub semnul improvizaţiei, al haosului şi al dezinteresului aproape general faţă de ceea ce (nu) se petrece pe gazon. Cea mai la îndemână explicaţie, la care se apelează în fiecare an pe vremea asta, este aceea că, pardon, căldura afectează prestaţia căpşunarilor, iar pardon: gazonarilor. Adică a celor care parcă împotriva voinţei lor sunt îmbrânciţi pe gazoanele cam pârjolite ale patriei, taman când ei şi-ar dori să se scalde în valuri. Şi să leorbăie niscai cocktailuri răcoritoare cu gagicile tolănite în şezlonguri ca piese obligatorii de decor. Din nefericire pentru ei şi pentru ele, băieţii sunt sechestraţi mai întâi în cantonamente, după care urmează aruncarea lor în iarba de acasă, evident ostilă performanţei, spre deosebire de cea din strainătăţuri, unde în amicale radem tot. Aici însă ceva se rupe, astfel încât fazele de mare virtuozitate din amicalele externe se transformă într-o plimbare absolut ilogică a mingii dintr-o parte în alta a tăpşanului, puţinele faze de atac real finalizându-se cu penalty-uri, aşa cum a fost cazul cu acele două echipe presupus angajate în lupta pentru titlu, care au reuşit 3 asemenea ghiduşii, pe fondul unei tehnici inexistente la fundaşi şi al îndelung exersatelor simulări ale atacanţilor. Başca predispoziţia către fluierat orice rahat de către arbitrii care nici ei nu pot fi mai breji decât poreclitul fotbal. Peste toate, vedem un grăsan devenit realizator suprem, autor de 3 goluri şi o pasă decisivă, ridicat în slăvi de propriul antrenor, un fost mare fundaş care, pe vremea când era titular la Naţională, s-ar fi pişat pe el de râs văzând balena în faţa lui şi ar fi luat-o cu fulgi cu tot încă de la prima atingere. Văzând aceste prime 5 meciuri din cele 7 posibile, mă declar înspăimântat de ceea ce se vede şi îi plâng de milă lui Daum. E jale mare, dar va fi şi mai mare după ce pleacă încă din tururile preliminare toate "europenele", lucru cu care noi suntem obişnuiţi. Nu însă şi Daum. După Iaşi, e rândul Stelei, deja plecată. Deocamdată cu bucata (ultimul fiind Hamroun), iar curând şi cu echipa.