În principiu, aseară a început campionatul de fotbal. Adică Divizia A, că eşaloanele celelalte sunt încă pe stand by. De fapt, tot aşa e şi prima ligă, din moment ce încă nu se ştie, când scriu eu rubrica, adică vineri pe la prânz, dacă pe înserate, când e programat startul circului, nu cumva una din cele două deschizătoare de drum n-o fi intrat cumva în faliment sau măcar în insolvenţă. De fapt nici nu ştiu ce e una şi ce e cealaltă, dar zic şi eu cum zice toată lumea. Dacă vi se pare că abordarea e la mişto, vă înşelaţi. Dovadă e că fix în ziua programată pentru deschiderea sezonului cu mult timp înainte, încă nu se ştiu echipele participante la competiţie, dincolo de lenea justiţiei şi de procedurile legislative absolut neverosimile tronând haosul total din regulamentele interne ale celor două instituţii responsabile de prăpădul din fotbalul românesc: FRF şi LPF. În principiu, Federaţia are ca obiect de activitate echipa reprezentativă şi ligile inferioare, în timp ce Liga conduce primul eşalon către culmile performanţei. Numai că atunci când e vorba de luat nişte decizii importante, precum acceptarea/excluderea echipei Rapid, Liga se face că n-are treabă, pasând chestiunea către Federaţie. Se vorbeşte din nou de comisii, de apeluri, de voturi, de hotărâri pe care, repet, ar trebui să le ia cine n-are treabă cu ele. De aici, nu putem desprinde decât o concluzie, anume că de la Mititelu încoace, toţi se tem de astfel de decizii ca de Satana şi că fiecare speră ca atunci când se va pleca la pârnaie cel vizat să fie celălalt. Totdeauna celălalt, şi nu în tandem după modelul Naşu' + Mitică. Aşadar, în funcţie de ce se va hotărî, putem avea speranţa că într-o bună zi, fie Burleanu, fie Gino, va lua calea brutăriei. Oricum, nu amândoi, ceea ce nu înseamnă neapărat un pas înainte nici pentru fotbalul românesc, nici pentru justiţie. Mai profitabil ar fi să-i ia pe toţi, nu numai pe ei doi, fiindcă în fotbalul nostru este exclus să existe suspiciunea de cinste ori corectitudine. Cred că Baum are senzaţia de sevraj când se uită împrejur, iar gândul că din acest fotbal ar trebui el să-şi aleagă jucătorii îi dă insomnii.