Doru POPOVICI

Ca mai mereu în ultimii vreo 2.000 de ani, poporul român a găsit destul de rapid o consolare pentru jenanta şi jegoasa participare la o mare sărbătoare pe care reprezentanţii săi au reuşit să o distrugă: capra lor e la fel de râioasă ca, pardon, capra noastră! Aţi înţeles unde bat: la senzaţional de anostul meci dintre Croaţia şi Portugalia, în care nişte enormi (inclusiv la preţ) fotbalişti au reuşit ca timp de 117 minute să nu tragă nici măcar un singur şut spre porţile adverse. Performanţa pare de domeniul fantasticului, din moment ce printre cei prezenţi pe tăpşan se afla inclusiv golgheterul suprem al ultimelor sezoane, Ronaldo, dar şi creierul echipei campioană a Europei, Modrici. Pe lângă ei, nenumăraţi alţi artişti ai balonului, deveniţi brusc, naiba ştie de ce, nici măcar muncitori, ci de-a dreptul salahori ai gazonului. Faptul că în cele din urmă s-a înscris un amărât de gol, tocmai când se terminau şi prelungirile, nu înseamnă nimic. Ba, ca să fie lucrurile limpezi şi să încheiem subiectul, acest meci îmi va rămâne în memorie ca etalon al antifotbalului, surclasându-l pe cel pe care îl consideram astfel până acum: o finală a Cupei României din anii '80 dintre Siderurgistul Galaţi şi Chimia Râmnicu Vâlcea. Dacă mai e cineva pe lumea asta aiurea a fotbalului românesc care să facă apologia jocului defensiv, eu îl sfătuiesc să se gândească la evoluţia Ungariei din ultimul ei joc la Euro, deşi a jucat la fel de frumos şi în celelalte. Acum, la 0 - 4 cu Belgia, ungurii au jucat la fel de avântat ca adversarii, iar faptul că până în minutul 78 scorul s-a menţinut 0 - 1 s-a datorat unor portari realmente fabuloşi. Da, se poate ieşi mult mai demn din competiţie după un 0 - 4 decât după 0 - 1. Nici nu contează ce adversar ai în faţă, ci doar bucuria jocului în sine. Pe care amărâţii ăştia ai noştri, jucători, antrenori şi federaţie, nu şi-au pierdut-o, ci pur şi simplu n-au avut-o niciodată.