Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Cu siguranţă că domnul Ion Ţiriac nu-şi aminteşte cel puţin una (deşi cred că nici măcar una) din cele două întâlniri pe care le-am avut cu dânsul în anii '70. Prima dintre ele, şi totodată cea mai tare, a avut loc în giratoriul din Piaţa Victoriei, unde prietenul meu Paul Dumitriu, care avea permis de conducere, fiind mai mare decât mine cu un an, i-a buşit domnului Tiriac, cu Dacia mea 1100, mândreţe de maşină (Mach 3, parcă). Era cu vreo oră înaintea primei finale la Wimbledon a lui Ilie Năstase, cea contra lui Stan Smith, pe care Ţiriac mergea să o comenteze la TVR. S-a dat jos moşu', a zis că-i un rahat de zgârietură, şi i-a trasat ordin miliţianului (care altfel cred că ne-ar fi luat şi la bătaie) să-şi vadă de treabă şi să-i lase pe băieţi (adică pe mine şi pe Paul) în pace, "că-s tineri şi mai au de învăţat să şofeze". După alţi vreo câţiva ani, ne-am întâlnit la IAPIT Bucureşti, eu ca să semnez contractul de muncă de deejay pe litoral, iar Ţiriac pentru a negocia închirierea celor câteva terenuri de tenis pe care le construise din bani proprii la Mamaia. Era în plin comunism, iar dl. Ţiriac venea direct din capitalism. L-am admirat sincer pentru tenacitatea cu care negocia, reuşind în cele din urmă să pună mâna pe o căruţă de bani. Trecut-au anii, s-au schimbat regimurile, iar Ţiriac a continuat să producă bani într-o manieră cam fără egal printre români. Trecând peste amănuntul că nu s-a înghesuit să ajute concret vreo speranţă a tenisului nostru, totuşi a adus la Bucureşti un turneu de primă mână, pe cheltuială proprie. Ceea ce însemna ceva. Iar după ani de zile, Ţiriac anunţa că mută turneul la Budapesta, fiindcă nu-l sprijină nimeni: nici tenismenul Johannis, nici copilul de mingi Cioloş, nici dl Guvernator, arena respectivă, ajunsă în paragină, fiind proprietatea BNR. Supărat rău pe toţi ăştia, Ţiriac a zis că "mută turneul din ţigănie". Prilej cu care s-au inflamat toţi fandosiţii din presă, şi nu numai. Ciudat e că nu plecarea turneului i-a stârnit, ci exprimarea. Dar eu, care l-am auzit/văzut pe dl. Ţiriac în cele două situaţii amintite, pot spune că are acurateţe în exprimare. De data asta, a spus din nou exact ce trebuia spus. Ba chiar cred că ar fi loc de mai mult.
