Gabriel MANȚĂ

Noua campioană la Open-ul francez şi totodată numărul doi mondial, începând de azi, este Garbiñe Muguruza. A ajuns în finală fără emoţii, Sam Stosur fiind pradă uşoară, aşa cum ar fi trebuit să fie şi mai înainte, pentru ştim noi cine. Dar cred că istoria nu s-ar fi scris altfel, Muguruza a fost prea bună în această ediţie. Bineînţeles, adversară i-a fost Serena, cea ocrotită de noroc în semifinala cu Bertens. Aceasta din urmă, deşi cu o problemă serioasă la picior, a jucat foarte curajos şi a avut în două rânduri şansa să închidă primul set. Ca să nu mai spunem că o minge care a escaladat indecent fileul a împiedicat-o să aibă alte două mingi de set legate. Serena, vulpe bătrână, a chinuit-o cu scurte, la multe dintre ele olandeza renunţând să ia startul. Dar a arătat tuturor că Serena poate fi învinsă. I-a revenit această misiune Muguruzei, în finală. Iar jucătoarea spaniolă, cu 12 ani mai tânără, s-a achitat de ea exemplar. Dacă Serena fusese învinsă în Australia de Kerber, care nu era la prima tinereţe, acum a venit rândul unei reprezentante a noii generaţii, un prim semn de înnoire a circuitului feminin. Muguruza le va inspira şi pe celelalte, iar de-acum cred că nimic nu va mai fi uşor pentru Serena.

În schimb, ATP nu se primeneşte încă, căci junele Thiem încă n-are colţi pentru pielea tăbăcită a lui Nole. Dar, în ciuda scorului, a stat în puncte cu sârbul, iar cele mai spectaculoase au fost ale lui. Îmi menţin părerea în privinţa sa, Thiem va fi multiplu câştigător de Slam în următoarea decadă. În definitiv, la vârsta austriacului, Federer încă nu câştigase vreunul, pentru ca apoi să strângă 17, iar Djokovic nu încheia pe picioare meciurile lungi! Apropo de meciuri lungi, cealaltă semifinală n-a fost una epuizantă, aşa cum mă aşteptam. Patru seturi, dar niciunul cu prelungiri. A fost meritul lui Murray, devenit suficient de bun pe zgură pentru a-l frustra pe Wawrinka. Nu ştiu dacă va fi fost suficient şi pentru Djokovic, dar măcar s-a putut prezenta în plenitudinea forţelor. Oricum, dacă circuitul masculin rămâne deocamdată captiv generaţiei actuale, măcar turneul de la Roland Garros are un campion în premieră şi la băieţi. Oricare dintre Nole şi Andy îl merită.