Doru POPOVICI

S-a terminat şi scriptic circul în 6, cu menţiunea că ălălalt, în 8, mai are de susţinut câteva numere, cu toate că n-a strigat nimeni "Biiisss!"(că asta ne mai lipsea). Acum, în condiţii normale, ar urma o pe deplin nemeritată vacanţă. Numai că sărăcuţii de ei, după ce că de vreo 9 luni încoace n-au avut parte de fotbal, iată că unii, presupuşi a fi cei mai breji, n-au parte nici de vacanţă, că intră direct în pregătirile pentru Campionatul European. Aşa încât stau şi mă întreb cum naiba i-or ţine bateriile, dacă încă din toamnă cei mai mulţi păreau să le aibă descărcate complet. Dacă-şi face cineva iluzii că poate şi alţii vor fi la fel de leşinaţi, atunci se înşeală groaznic. Cu tonusul de sportiv te naşti. El se poate eventual doar îmbunătăţi prin pregătire adecvată. Iar când nu îl ai, te pregăteşti cam degeaba. În plus, ceilalţi au şi un program de recuperare, dar şi de pregătire psihologică, ceea ce la noi nu prea există. Una peste alta, din lista iniţială, adică a lotului în varianta sa extinsă, am remarcat mai degrabă lipsuri decât prezenţa vreunui fotbalist de care să ne legăm hotărât speranţele. Ştiu însă foarte exact cine n-are ce cauta în Franţa. Lista o deschid cu numitul Mari(ci)ca. Înainte de a-mi exprima compasiunea pentru accidentările suferite, subliniez ideea conform căreia ce-şi face omul cu mâna lui... În acest caz aproape patologic e vorba despre lanţul de tâmpenii pe care tembelul le-a făcut în timp, culminând cu fiţele de superstar care nu joacă nici oriunde, nici pe mai puţin decât credea el, cu mintea-i vraişte, că merită. Iar după antrenamentele prin parcuri, la ce dracu' să se fi aşteptat în afară de accidentările care au venit parcă la cererea clientului? Acum, după ce a bifat încă alte meciuri nejucate, şi după ce vreun an n-a avut nici echipa, Mari(ci)ca încearcă să ne convingă de ce merite a avut el la calificarea asta. Da, mulţumim, a avut. Mai ales pe vremea lui Piţi. Care a cam trecut.