Doru POPOVICI

Iată că s-a dus şi turul semifinalelor cupelor europene, iar până să ne lămurim pe deplin ce s-a întâmplat, dă peste noi şi returul, că aşa e în anii cu europene sau mondiale, totul e dat pe repede înainte. Au fost patru meciuri mai degrabă tensionate decât spectaculoase, din care am remarcat în primul rând cursa aia nebună, de antologie, prin care Atletico a câştigat meciul cu Bayern. Paradoxal, tot Atletico s-a remarcat şi prin cel mai murdar joc, la timorarea totală a adversarului, pe care oricare alt arbitru, în afară de englezi, l-ar fi taxat cu nenumărate galbene, ba şi cu vreo două bonusuri roşii. Aparent, Atletico este favorită, dar şi pe Bayern o apucă din când în când nebunia. Eu mă risc să susţin că Bayern se califică. Dincolo, nu cred că se îndoieşte cineva de victoria în retur a Real-ului, fiindcă diferenţa e cam de două clase... iar dacă joacă şi Ronaldo, se fac trei! Concluzia ar fi că finala e între Real şi una din celelalte două. În Europa League, cam aceeaşi situaţie, cu un Liverpool care poate, în principiu, să întoarcă rezultatul (dar îi va fi al naibii de greu), că doar tocmai ce ne-a arătat în sferturi că e în stare de orice nebunie. Tot aparent, Şahtior a ratat şansa de a se mai duce o dată în finală, ceea ce ar fi însemnat, cred eu, o ocazie fericită pentru Mircea Lucescu de a se despărţi în triumf de Ahmedov. Şahtior însă ştie şi ea să joace în deplasare, numai că are cea mai grea misiune dintre toate cele opt semifinaliste: îi trebuie neapărat o victorie în retur, fiindcă e absurd să ne gândim la un 3 - 3. Culmea culmilor ar fi însă alta, iar rezultatele de până acum cam către asta ne duc cu gândul: ce aţi zice de două finale cu patru echipe spaniole din patru semifinaliste, adică Real - Atletico, respectiv Villareal - Sevilla!? Ceea ce ar însemna că fotbalul spaniol a ajuns 4 X 4, ca maşinile alea care trec peste orice obstacole.