Doru POPOVICI

N-are sens să vă povestesc despre zecile de ore pe care le-am petrecut de mai bine de o săptămână încoace urmărind Campionatul Mondial de Snooker. Şi unde, la ora când scriu rubrica asta, tremur pentru Ronnie O'Sullivan, condus după primele 16 frame-uri cu 9 - 7 de Barry Hawkins, pe care în finala mondialelor de acum doi ani îl bătuse măr, dar mai blând totuşi decât în masters-ul de prin februarie, anul ăsta, când i-a dat un 10 - 1. E clar că Ronnie a intrat la masă convins că Hawkins e bătut încă de la tragerea la sorţi, cam în felul în care Real a jucat sâmbătă cu echipa Nimeni, pe care în tur o bătuse cu 10 - 2! Iar când Nimeni conducea deja cu 2 - 0 în minutul 15, a pornit cursa de urmărire, finalizată, slavă Domnului, cum era normal. Sper să se petreacă la fel şi cu Ronnie, pornind de la ideea din titlul de azi al rubricii, dar şi de la aceea că fără el mondialele nu mai au nici un haz, chiar dacă au adus în prim-plan un nou fenomen, Kyren Wilson, pe care vă recomand să-l urmăriţi cu mare atenţie în continuare, fiindcă e ca şi calificat în sferturi. Mai puţine şanse îi dau lui Judd Trump, condus şi el însă cu 10 - 6, de un Ding Junhui aflat în revenire, mai ales psihică. Tot o dovadă de revenire, absolut fabuloasă, vine din Moto GP, unde Valentino Rossi, ajuns veteranul competiţiei (când au trecut, Doamne, cei 20 de ani de când îl urmăresc, încă de la debutul său!?), a făcut alaltăieri nu o cursă "istorică", după cum o numeau comentatorii, ci una dincolo de limitele umane. Istorică nu mi s-a părut a fi decât depăşirea, parcă din turul 7, când Marquez a condus cursa timp de... vreo 2-3 secunde! Adică exact atât cât a durat de când l-a depăşit pe "Dottore" într-un viraj, până în virajul următor, altfel spus, vreo 30 de metri! La toată tărăşenia mai trebuie adăugat şi că Valentino i-a bătut chiar la ei acasă, în Spania, pe Lorenzo, Marquez şi Pedrosa, iar de aici încolo nu-mi rămâne decât să-l aştept să câştige anul ăsta şi titlul mondial, pe care aceeaşi gaşcă spaniolă i l-a cam furat anul trecut. Hai Ronnie, hai Rossi, şi mai ales hai Real, că doar n-o să ne-mpiedicăm de alt Nimeni, numit Manchester City.