Gabriel MANȚĂ

Sunt la primul sezon în care am înlocuit Digi cu Dolce, iar deocamdată singurul avantaj e că văd meciuri din cupele europene şi în ziua de miercuri. Din păcate, niciun progres în calitatea comentariului la meciuri, deşi aici se află liderul în domeniu, Emil Grădinescu. L-am regăsit uşor blazat, evită să se pronunţe în fazele litigioase, pasând responsabilitatea invitaţilor din studio. În schimb, a fost neobişnuit de vehement în privinţa jocului prestat de Atletico Madrid în sfertul cu Barcelona, ajungând până la a spune că a fost un „viol fotbalistic”! Mi se pare exagerat, căci modul în care abordează echipa lui Simeone meciurile cu granzii trebuie pus în context. Aşa, nici Mihai Viteazu n-a fost fair-play când i-a atras pe turci în mlaştinile de la Călugăreni, în loc să-i înfrunte „cavalereşte” în câmp deschis. Sau, pentru că Grădinescu se pricepe prin alianţă şi la muzică, ţăranul din cântecul lui Mircea Vintilă îl dovedeşte după regulile proprii pe Lordul John, aruncându-l peste gard. În schimb, mult mai nuanţat a fost la meciul pe care Astra l-a câştigat în faţa Stelei, deşi toată repriza a doua auturile şi repunerile din 6 metri ale echipei lui Şumudică au fost pe acelaşi tipic cu ale băieţilor lui Simeone. Sigur, în faţa comparaţiei cu Liverpool sau Dortmund, cu nemţii care n-au tras de timp nicio clipă, cinste lor, Atletico iese rău. Dar, pe de altă parte, dacă ar fi jucat împotriva Barcelonei precum acestea, ar fi fost măturată. Şi-atunci? Totuşi, Simeone a adăugat nişte elemente regizate la care nici cu gândul nu gândeai. Astfel, jucătorul care urma să fie înlocuit avea grijă să se afle în cel mai îndepărtat colţ al terenului. De exemplu, tot stadionul văzuse tabela arbitrului de rezervă cu numărul lui Carrasco, se pusese şi camera pe el, aflând astfel toată planeta, numai belgianul se prefăcea că se uită în altă parte! A trebuit să-l tragă Jordi Alba de mânecă şi să-i arate cu degetul că e chemat la margine. Bineînţeles, până a aplaudat în stânga, până a aplaudat în dreapta, până s-a mai îmbrăţişat cu nişte coechipieri, s-au dus vreo două minute. Cred că Simeone ar fi cel mai indicat să scrie pentru fotbal ceea ce a scris Brad Gilbert pentru tenis, cum să câştigi urât. Dar de aici şi până la viol...