Gabriel MANȚĂ

Am catadicsit, după mult timp, să urmăresc la faţa locului un derby Steaua-Dinamo. Aproape 50.000 de spectatori cu dor de fotbal au fost martorii unei prime reprize în care ambele echipe au jucat fără atacant de meserie! Doar o execuţie defectuoasă a lui Filip a făcut ca tabela să se schimbe până la pauză. Imediat, Rednic l-a decartat pe Gnohéré, ţinut aiurea în rezervă, iar acesta i-a prelungit recordul de invincibilitate în faţa Stelei. Complici au fost Stanciu, deposedat într-o zonă de risc, şi Palic, autorul unei pase pe cât de simple, pe atât de greu de executat de majoritatea fotbaliştilor prezenţi duminică pe Arena Naţională. Dinamoviştii ar trebui chiar să lucreze la chestii mult mai simple, cum ar fi lovirea mingii din poziţie statică: în prima repriză, toate cele 3 centrări din faze fixe au fost realmente execrabile! În repriză, Stanciu ar fi putut să se revanşeze cu acea pasă de biliard pentru Hamroun, numai că algerianul a pasat foarte precis portarului advers.

Nu am înţeles două lucruri. Mai întâi, de ce Dinamo nu şi-a jucat până la capăt şansele la titlu, mulţumindu-se cu necazul rivalei? Până şi când era cu om în plus, în acele minute de final, Hamroun îi aducea mingea lui Hanca, să bată mai repede aut! Apoi, de ce face Reghe pe niznaiul şi se miră că dinamoviştii mor cu ei de gât? Păi numai la câte ironii ieftine au fost nevoiţi să suporte în ultimi anii, devine clar că orice derby se va trata cu maximum de agresivitate. Şi da, trebuie spus că Steaua are ce imputa arbitrilor, dar atunci când justifici greşelile favorabile ţie prin expresii gen “burtă proeminentă”, trebuie ca burta aia să digere şi deciziile potrivnice.

Erată: datorez scuze cititorilor ediţiei de luni, varianta pe hârtie, care n-a putut fi corectată la timp. Nu Aston Villa a fost cea care a pus capăt speranţelor la titlu pentru Arsenal, prin acel 3-3, ci West Ham. Mă consolez cu scuza că au aceleaşi culori...