Gabriel MANȚĂ

Mijlocul săptămânii ne-a adus şi nişte meciuri nedorite, nu numai de noi, ca spectatori, ci şi de echipele implicate. Bineînţeles, v-aţi dat seama, este vorba de semifinalele Cupei Ligii. Vremea a fost un factor perturbator, cel puţin la Piteşti, că ăia de la Chiajna s-au scos cu sinteticul, suferind doar din cauza vântului. Dar, peste toate, rămâne atitudinea de arlechin a lui Şumudică. Abia ce fusese scăpat de sancţiunea imediată în cazul pariurilor sportive, de nişte oficiali FRF fără „cojones” care i-au îngăduit să-şi ducă la bun sfârşit stagiunea, că Şumi a înţeles să-şi dea în petec cu diverse gesturi de şmecher prost, la adresa publicului. Sigur că acesta nu-l agreează, mai ales dacă vorbim de suporterii stelişti, dar să te pui la mintea peluzărilor nu e cine ştie ce semn de deşteptăciune. Aşa că acum chiar aş saluta o sancţiune de câteva etape de suspendare, ar fi un semn de asanare a climatului fotbalistic la nivel estetic, dacă la nivel profund nu s-a putut. Cam atât despre fotbalul mic.

Nicio surpriză pe partea asta de tablou a Ligii Campionilor. Real Madrid a suportat cu condescendenţă „asaltul” Romei, intrarea lui Totti emoţionând cel mai mult asistenţa (Theodor Jumătate a surprins perfect momentul pe gsp.ro). Cristiano R. a bifat nişte cifre şi la acest meci fără presiune, dar greul abia începe. Deocamdată, îl însoţesc în sferturi nemţii de la Wolfsburg, nimic îngrijorător, la fel de mănuşă i-ar veni şi conaţionalii de la Benfica, în timp ce PSG... mai bine să nu ne gândim! Personal, aş prefera ca parizienii să primească un adversar uşor în sferturi, pentru că altfel ar ţine trena unei favorite în semifinale, mai ales când calitatea individuală le permite păstrarea unor Cavani sau Pastore pe bancă. Altfel, bag de seamă că stima de sine a lui Zlatan este ceva mai tolerată decât a lui Ronaldo, aşa că reiterez speranţa mea într-un adversar mai lejer pentru PSG în sferturi, ca o promisiune  pentru nişte semifinale de vis.

Cam atât despre fotbal, fie el mic sau mare. Să ne îndreptăm şi către tenis: în siajul scandalului de dopaj al Mariei Şarapova, Rafa Nadal s-a simţit dator să iasă cu o dezminţire a zvonurilor, mai vechi sau mai noi, că şi el ar inova în domeniul ăsta. Lumea rea a brodat dintotdeauna pe marginea exploziei de performanţe ale sportivilor spanioli, care se suprapun cu perioada de graţie a vestitului doctor Fuentes. Dar să nu ne ducem după fentă, înainte de un ipotetic dopaj generalizat în lumea tenisului, cum de nu se mai aude nimic de meciurile alea aranjate?