Doru POPOVICI

Noroc că am întârziat ieri cu articolul, probabil spre disperarea colegilor de redacţie, fiindcă asta mi-a ajutat de această dată, în sensul că tocmai când le ceream scuze prin telefon, pe ecranul televizorului ce-mi fu dat să văd? Breaking news! Şi nu una oarecare, ci tocmai cea care arată că brandul Steaua, ăla care face de nu mai ştiu câţi ani obiectul unui război (o fi civil sau militar!?) între Gheorghe Becali şi Boroi (dar şi toţi boroii care mai au încă nostalgia "armeţii" ăleia care în loc de războaie se ocupă de canale, terasamente, sport etc.!), a fost evaluat de nu ştiu care instanţă la modica suma de 57 de milioane de euro! Dincolo de ideea pe care nu mi-o poate scoate nimeni din cap, cum că fotbalul nostru, cu tot cu fotbalişti, tehnicieni, stadioane, mingi, Federaţie, Ligă, arbitri şi tot ce-o mai avea, nu face nici măcar un sfert din suma asta, nu pot să nu mă întreb care e de fapt calculul prin care s-a ajuns la ea. Şi, din ea, cât ar trebui să plătească Becali. Dar mai ales pentru ce. Fiindcă, din câte am priceput eu din tot ce s-a petrecut până acum în acest caz, doar emblema şi palmaresul costă atât, în sumă nefiind incluse şi bazele sportive, precum stadionul Ghencea. Pe care, se ştie, doar Becali l-a mai pansat pe ici, pe colo, l-a echipat cu nocturnă, ba l-a şi sfinţit în diverse rânduri cu fel de fel de soboare de popi. Iar în calculul palmaresului, dincolo de titluri mondiale pe la lupte, canotaj şi alte sporturi "pentru cunoscători", cea mai importantă performanţă rămâne totuşi Cupa Campionilor la fotbal. Care fotbal, zic eu, ar fi fost dispărut, îngropat şi de mult uitat dacă n-ar fi fost Gheorghe Becali. Aşa cum au dispărut (măcar din aria performanţei) cam toate celelalte sporturi aflate sub comanda boroilor. Propun un experiment: Becali să-şi bage picioarele în nume, emblemă şi palmares, să-i zică echipei lui altfel, oricum, iar fotbalul să (re)devină o secţie a Marelui Club al lui Boroi. Pariez că în nici un an ajunge de râs, cam ca secţia PNL din Marele PNL!