Gabriel MANȚĂ

Nu vreau să spun vorbă mare că a fost bucurie, dar o mare uşurare tot am simţit la reluarea campionatului nostru cel de toate etapele. Să-i mai vedem şi la treabă pe subiecţi, că de vorbe eram sătui. Apropo de vorbe, Hagi şi-a mai adăugat la colecţie fraza aia cu „e imposibil să luăm titlul, dar realizabil”, pe care mai apoi a eliberat-o de orice echivoc, afirmând clar că echipa sa poate realiza marea surpriză. Presiunea a fost cam mare pentru băieţi, iar Hagi i-a băgat tot pe ei în şedinţă, ca tot pedagogul de modă veche. Drept e că a comis-o şi Peçanha la ieşirea aia hazardată, pe care măcar nu a dus-o până la capăt, lăsându-l pe Andrei Cristea să respire. Îmi vine în minte Arlauskis, cu toată stiva sa de goluri încasată de la Real, cum s-a ţinut el scai de Ronaldo şi l-a presat până la linia de aut, acolo unde mingea a şi ieşit. Dacă Peçanha proceda la fel, poate nu asistam la deschiderea scorului, chestiune greu de dus pentru puştii care însumează jumătate dintre titularii Viitorului.

Ţin să salut şi curajul tuşierului din meciul ASA-Pandurii, care i-a semnalat lui Balaj că intrarea lui Stăncioiu la Hora era de penalty. Portarul era primul la minge şi nu avea nevoie de gestul ăla golănesc, la alibi, dar aşa sunt educaţi unii fotbalişti, să-i facă pe adversari „să le ia frica”. Pe vremuri, portarul sărea ostentativ cu piciorul înainte la mingi înalte, deşi gestul ar fi trebuit să fie doar unul de protecţie, altminteri n-ar mai exista dueluri aeriene cu atacanţii. Acum 10 ani, într-un meci de pomină la Petroşani, când rapidiştii şi-au pierdut orice busolă, luând 5 „roşii” (!), Dani Coman a fost unul dintre eliminaţi pentru că a lovit un adversar cu crampoanele, în săritură. Cam aşa şi cu Stăncioiu, chiar dacă infracţiunea s-a desfăşurat la firul ierbii. E naiv cine-l crede că n-a vrut, că se uita la minge şi alte scuze de genul ăsta. Dar, n-am cum să uit şi trebuie s-o spun, Neuer a scăpat nepedepsit la finala ultimului Mondial, când la fel de gratuit i-a pus piciorul în grumaz lui Higuain. Inevitabil, pe mâna unor arbitri slabi de înger, unii şmecheri or să mai scape şi de-acum încolo, însă aşa mă bucur când i se mai înfundă câte unuia...