Dacă vă amintiţi, în ziarul de sâmbătă scriam că ar fi bine să ne bată Beroe şi astfel să scăpăm de declaraţiile lui Nea Tata Puiu. N-a fost să fie, aşa încât cei care aţi avut răbdarea de a-l asculta aţi putut auzi absolut tot ce preconizasem eu aici. Tocmai de aceea zic în titlul de azi că nu ne mai miră nici cum cel mai jenant, penibil, chiar jegos cantonament făcut vreodată ajunge să fie elogiat de cel care ar fi trebuit să se fi declarat, primul, umilit la extrem şi să-l fi refuzat încă din clipa în care i-a fost propus, nici cum parcă prea timpuriu sclerozatul general o ţine băţoasă pe aia cu suspendarea celor care au refuzat această supremă umilinţă. Nu m-a mirat nici felul absolut personal în care Halep a pierdut primul meci, disputat împotriva unei jucătoare mai degrabă modeste, cum nici maniera entuziasmantă în care a bătut-o pe Kvitova. Ăla pe care-l miră ceva, orice, din prestaţiile fiicei lui Nea Stere ori stă cu capul tot atât de rău ca domnişoara în cauză, ori n-a înţeles nimic din tenisul feminin. Eu am renunţat să mă mai mir cum face Niculescu de câştigă din când în când câte un meci, deşi nu ştie să lovească mingea din drive, lovitura elementară în tenisul de orice fel, inclusiv de masă, pe care, după ce o înveţi bine, poţi să te apropii de suprafaţa prevăzută cu fileu, eventual şi cu adversar, dincolo de acesta. Rămâne antologică scena dintr-o pauză, în care Kvitova îi explică propriului antrenor cum execută Niculescu mişcarea aia evident de neînţeles. Fără a mă mira câtuşi de puţin, am urmărit online şi meciul decisiv, cel în care două fete care se vedeau pentru prima oară împreună de aceeaşi parte a fileului au fost trimise să reprezinte România, în condiţiile în care ele nu se pot reprezenta nici măcar pe ele însele nicăieri, dovadă clasamentele. Iar asta deşi Halep, care în mod evident era pe val, declarase că vrea să joace şi la dublu. Vă rog să mă credeţi că Halep ar fi putut câştiga şi singură meciul de dublu, măcar în ideea că n-avea cine s-o lovească cu racheta, cum li s-a întâmplat amărâtelor ălora două. Cum dracu' să te mire că am pierdut un meci care ar fi trebuit câştigat la pas?
( 9 feb 2016, 14:58:46
La tenis nu e cu crampoane. Invectivele grobiene care constituie cam singura armă din dotarea dlui jurnalist or fi potrivite când faci vorbire de Jiji și de Meme, la tenis nu merge așa.
Până la toată urma, nu pricep căror cititori li se adresează astfel de articole. Iubitorii de tenis rămân oripilați de nivelul primitiv de înțelegere a fenomenului și de limbajul suburban, iar iubitorii de fotbal care agreează asemenea mod de exprimare nu prea sunt interesați de tenis.
P.S. Cel mai slab comentariu la un articol de pe treizecizero.ro este mult superior articolului de față.