După cum ne-am obişnuit încă din timpul precedentelor cantonamente cu turnee ale Naţionalei, chiar dacă actualul sare din tipar, în sensul că nu e şi cu turneu dar cuprinde şi niscai meciuri, partida din finalul operaţiunii este cea mai importantă, jucându-se cu adversarul cel mai valoros. La o simplă analiză a celor petrecute până acum, chiar aşa şi este: prima din cele trei adversare venea de pe locul 10 dintr-un campionat al unei ţări unde fotbalul e mai mult un hobby decât o meserie, şi în mod firesc am surclasat-o cu 5-1, ceea ce pentru spectatorul/cititorul neavizat poate părea chiar o performanţă. Cel de-al doilea adversar a fost unul incomparabil mai dificil: venea aureolat de un şir de titluri naţionale cu valoarea unui trofeu judeţean de pe la noi, chiar dacă ultimul a fost obţinut cu vreo 6 ani în urmă. Sau 12, n-are nici o importanţă. Relevant e însă comentariul selecţionerului, care a remarcat că i-am bătut la posesie, iar meciul a fost unul, citez, "dificil"!!! Fraţi români, e groasă rău: dacă Zimbrul Chişinău este un adversar dificil pentru indiferent cum s-ar numi echipa, Naţională sau Selecţionata Divizionară, înseamnă ori că ăia au făcut un salt uriaş în domeniu ori că lui Nea Tata Puiu i-a luat Dumnezeu şi bruma de minte pe care părea că o mai are. Plecând de la această halucinantă declaraţie, nu-mi rămâne decât să sper că azi, în partida contra celui mai valoros adversar din cei 3, recte aproape omologata Beroe Stara Zagora, vom smulge un egal "de luptă" sau, dacă Dumnezeu îşi va întoarce faţa către ăilalţi, ignorând cu desăvârşire mătăniile şi iconiţele lui Nea Tata Puiu, vom avea parte măcar de o "înfrângere onorabilă", adică la nu mai mult de vreo două goluri diferenţă! După cum se arată lucrurile în momentul ăsta, o victorie a noastră pare măcar improbabilă, dacă nu de-a dreptul exclusă. Aproape că mi-e frică să mă gândesc cum ar fi să batem şi azi, adică să se apuce Nea Tata Puiu să ne explice împroşcând cu aşchii din limba-i de lemn că a fost "o acţiune reuşită", "un turneu profitabil" şi că scopul s-a atins, adică au fost depistaţi vreo doi "tineri de perspectivă" care în "viitorul apropiat" ar putea deveni "piese de bază" în perspectiva "viitoarei campanii de calificare". Poate, totuşi, scăpăm: Doamne-ajută să ne bată Beroe!