Asta ar trebui să fie perioada în care să-l vedem pe Rafa jucând prin turneele de zgură din America de Sud, așa ca anul trecut. Doar că acum ar trebui să-i măture pe toți. Fognini ar trebui să evite zona. Apoi ar urma hardul american, unde Rafa ar lăsa-o mai moale, la limita decenței, pentru a nu-și periclita sezonul de zgură care contează și care pentru spaniol valorează aur. Taman pe dos, Roger a anunțat că nu va juca decât un singur turneu pe zgură, acesta fiind evident Roland Garros. În schimb, va trata cum se cuvine hard-ul american. Iată două strategii ale unor campioni aflați în umbra unui alt campion. Ei vor să-și optimizeze consumul de energie, concentrându-se acolo unde știu că au șanse. Este și asta o provocare pentru Djokovic, îi va întâlni pe fiecare acolo unde aceștia excelează. Wimbledon-ul va fi ceva aparte. Să nu uităm de Olimpiadă. Să fie tenis.
Trecând la fete, trebuie să spunem că, în contextul succesului lui Kerber la Open-ul australian, declarația emblematică a Simonei Halep, aceea că nu se gândește să câștige, ci să joace cât de bine poate, începe să semene a alibi. Nu neapărat unul conștientizat, dar poate că ar fi mai bine să înceapă să-și înfrunte temerile. Acum va juca în FED Cup, într-un moment greu pentru echipa noastră, deci este de apreciat faptul că și-a schimbat planul de a face taman în această perioadă o operație de rutină. Atmosfera de la lot ar putea fi benefică pentru ea, de aceea eu, unul, sunt optimist în privința meciului cu Cehia. Chiar avem fete de ispravă și asta se va vedea și în teren.
Aici se încheie perioada aceasta de tenis pe pâine, sper să nu-i fi supărat prea tare pe cei care preferă fotbalul, eu însumi fiind unul dintre ei. Dar un moment de respiro poate fi binevenit, mai ales acum, până să intre în scenă optimile Ligii Campionilor sau primul sezon intern cu play-off din istorie! Ca să nu mai vorbim de turneul final al Europenelor din Franța. Să fie fotbal.