Indiferent de ce se va mai întâmpla de acum înainte, promit că asta e ultima dată când abordez subiectul Simona Halep până la revenirea ei, dacă se va mai produce vreodată. Recapitulare: după Turneul Campioanelor, la care se dusese, credeam noi, să rupă tot ce urma să-i iasă-n cale, am constatat că de fapt mersese ca să aibă de unde se întoarce. Nici n-a apucat bine să ne povestească despre prea bine organizatul ei program de odihnă (oricum mai bine decât programul competiţional), conform căruia urmau vreo două luni de "bătut mingea" doar în pereţii casei din reclama aia de vopsele, că pe vreo două canale de sport au început transmisiile din Asia, de-a lungul şi de-a latul, unde jucau tenis toate alea care o bătuseră tot anul pe Halep, ba şi vreo două pe care le bătuse, şi absolut toţi băieţii care contează în acest sport, mai puţin românii Mergea şi Tecău. Ca om care a făcut câţiva ani fotbal "cu acte", îmi amintesc adesea cu nostalgie de alergările alea prin troiene, după pauza de vreo 3 săptămâni din iarnă, care mi se părea interminabilă. Abia aşteptam să-mi curgă valuri de transpiraţie şi să-i înjur pe ăia care ne chinuiau prin ger, dar zău că puţine lucruri pe lume erau mai frumoase. De atunci, de vreo 45 de ani, mă tot întreb cum dracu' să aştepţi performanţa dacă nu-ţi dai duhul la antrenamente, care cu cât sunt mai multe şi mai dure, cu atât îţi creşte şansa de a obţine victorii în competiţie. Nu cred că în tenis e altfel. Nu cred că poţi să rupi lumea-n două după o pauză de două, trei luni. Nu cred că racheta agăţată-n cui şi înlocuită cu tăieri de porc, chermeze, distracţii pe ritmuri (scuze, care ritmuri?, dar aşa e sintagma!) de Marcel Pavel şi vreo două interviuri pot să te aducă sau să te ţină în formă, aşa cum i-a ţinut pe ceilalţi turneul ăla de hăhăială din Asia, dar în care au jucat zi de zi, până de Crăciun. Repet: toţi, mai puţin Halep, Mergea, Tecău. Ăştia, şi ei, au avut program de odihnă. După care Mergea şi Halep au făcut-o lată la Melbourne, şi pariez că nici Tecău nu joacă finala. În plus, fata lui Nea Stere, care ameninţase cu prima ei victorie mare, s-a îmbolnăvit la gât, burtică şi călcâi. Adică de sus până jos. Ce altceva i-am putea ura decât sănătate? Multă. Şi la vară cald.