Doru POPOVICI

Când veţi citi această rubrică, evenimentul despre care scriu eu va fi deja istorie. Este de fapt un fel de pariu, mai degrabă decât un comentariu, legat de marele câştigător al titlului de fotbalistul anului. După ce anul trecut am ghicit câştigătorul (de fapt, am evaluat corect argumentele în favoarea unuia sau altuia dintre cei doi principali candidaţi), iată că anul acesta, pe lângă cei doi titani abonaţi la această bătălie, apare un al treilea nume: cel al lui Neymar, despre care mai mereu am scris că va veni şi rândul lui de a obţine într-o bună zi Balonul de Aur. N-ar fi nicio mirare dacă ar câştiga chiar în acest an, primul în care s-a simţit cu adevărat ca acasă în interiorul echipei, al cărei principal argument a fost chiar el însuşi în drumul spre puhoiul de trofee. La o analiză chiar sumară, pe criterii pur estetice şi sentimentale, nicidecum statistice (situaţie în care probabil că Messi ar ieşi câştigător), Neymar mi se pare acum simbolul Barcelonei, al jocului ei cu adevărat spectaculos, în care amorţeala aia numită tiki-taka mai este practicată doar rareori, şi atunci probabil mai degrabă din reflex. Barca de azi n-are nimic de a face cu aia a lui Pep, ci joacă chiar fotbal adevărat, iute, cu fente, centrări şi şuturi din toate poziţiile. Principalul "vinovat" de această veritabilă schimbare la faţă este fără îndoială Neymar, iar alături de el, cu merite aproape egale, se poziţionează "Canibalul". Nu în lume, ci chiar în propria echipă, Piticul mi se pare a fi căzut clar pe locul 3. Chiar dacă a revenit spectaculos, cu multe goluri, după accidentare, chiar dacă pe parcursul întregului an a fost decisiv în numeroase rânduri, Messi nu mi se pare a mai fi cel mai bun. Cu toate acestea, pariez acum, cu 3 ore înainte de începerea evenimentului, că trofeul îi va reveni. Pe ce mă bazez?, m-ar întreba Moromete. Păi, pe principiul "Vocea României", unde totdeauna câştigă cei mai în vârstă, fiindcă despre ăia mai micii, adolescenţi de regulă, se spune: "Lasă-i, că mai au timp să câştige când or creşte!". Neymar, totuşi, a crescut destul. Astfel încât nu m-ar mira ca de la anul să monopolizeze el trofeul pentru ceva vreme. Aaa, care-i al treilea!? Păi, psihopatul meu de la Real. Iar despre medaliaţii cu bronz nu scriu decât dacă e vorba de handbal feminin.