Doru POPOVICI

Nu mai ţin minte de câte ori am scris despre transferurile, cele mai multe virtuale, din fotbalul nostru. Inclusiv în vremurile de demult, adică prin anii '90, când jucătorii (aproape întreaga Naţională, după participarea la Campionatul Mondial din Italia!) erau vânduţi nu la bucată, ci angro, la snop, am scris despre cum un Cornel Dinu, pe atunci ministru al Sportului în Guvernul Petre Roman, făcuse avere împrăştiindu-i în cele patru zări la nişte preţuri cu care azi nu cumperi nici rezerve pentru Divizia B de la noi. În fiecare an, în pauza de iarnă sau în cea de vară, ne-am amuzat cu toţii de numele de echipe pe care traficanţii de fotbalişti le vehiculau că s-ar interesa de nu ştiu care "vopsiţi" de pe la noi, încât puteai crede că alde Barcelona, Liverpool ori Milan s-ar putea desfiinţa dacă nu le-ar ieşi transferul nu ştiu cărui băiat de pe la Ceahlăul ori Urziceni. Nu mai vorbesc de preţurile anunţate. Toate astea te duceau la gândul la pepiniere întregi de Messi ori de Ibra care ar fi putut scoate economia naţională din impas dacă s-ar fi realizat la măcar 10% din fotbalişti şi la 50% din sumele vehiculate! La încheierea fiecărei perioade de transferări constatăm însă că până acum în România n-a fost cumpărat nici măcar un singur fotbalist adevărat, cu valoare şi preţ mare, iar în sens invers sunt deja decenii de când exporturile noastre sunt direcţionate spre Emirate, China ori maximum Bulgaria. Toată demenţa asta are şi un vârf de lance: Steaua. Sau două, cu tot cu patronul ei. M-am săturat de când tot aud de jucători de mare virtuozitate gata-gata de a semna cu Steaua (care "nu se refuză"!, chiar dacă-ţi oferă drept contract ferm o strângere de mână, iar ca salariu ceva ce e mai mic decât bonusul pentru gol înscris pe la arabi), iar când să o facă, aflăm că respectivul a plecat de nebun ori în China, ori în Bulgaria. Ultimul venit virtual dar plecat pe bune se numeşte Budescu. Probabil că la fel e situaţia şi cu Marica. Sigur e însă că din cei 14 anunţaţi ca siguri în lot, singurii confirmaţi sunt Bourceanu şi Pintilii, adică două muhaiele incapabile să joace prin ţări unde fotbalul nici nu se ştie dacă e legal! Ei sunt nu cumpăraţi, ci repatriaţi. Adică goniţi.