Cum, cine? Noi, Real de Madrid. Numirea lui Zizou în urmă cu vreo trei zile în locul lui Rafa Benitez a fost surprinzătoare doar pentru cei care nu ştiu cum e chestia cu Realul dintotdeauna, nu doar de ieri, alaltăieri: de câte ori scârţâie căruţă, se aduce un antrenor care să simtă pulsul. Nu e nevoie de mari scule, cu pedigree de excepţie în meserie. Din ăştia aducem doar atunci când treaba merge, pentru a o strica şi a o lua, iar şi iar, de la capăt. Însă când dezastrul bate la uşă (iar acum exact despre asta e vorba: din Copa del Rey ne-a eliminat un cartonaş necontabilizat, în Primera avem vreo 5 puncte în spatele Barcelonei, ba şi o înfrângere catastrofală în meciul direct, ar mai rămâne doar Champions' League) ne amintim că la Real de Madrid antrenorul nu are mari chestii de arătat el însuşi, ci rolul lui este mai degrabă cel de a ţine cumva în frâu banda de supervedete. La chestia asta nu cred că s-a priceput foarte tare Rafa. Şi cred că nici Mourinho ori alţii care s-au mai perindat după 2003, când am câştigat penultima oară Liga Campionilor. Ultimul de care îmi amintesc că era "madridista" 100% a fost Vicente del Bosque, cel gonit tocmai după trofeul din 2003. După el, au venit numai vedete ale antrenoratului, deşi vedetele din teren numai de una în plus, pe bancă, nu aveau nevoie. Sigur că în cazul lui Zizou se pune şi problema ştiinţei de carte, a meseriei în sine. Pesimiştii zic că nici un fost enorm fotbalist n-a rupt gura târgului şi ca antrenor, fie el Cruyff, Maradona ori Hagi. Da, numai că nici măcar unul din ei n-a avut tehnica de comunicare pe care o stăpâneşte Zizou. Amintiţi-vă doar de scena cu Matterazzi (din ditamai finala Campionatului Mondial, nu dintr-un amical pe bere!), când italianul i-a zis ceva de familie, iar peste o secundă zăcea lat! Repet, într-o finală urmărită de miliarde de oameni. Păi, ia imaginaţi-vă ce s-ar putea petrece în vestiar, unde ar fi doar ei între ei, adică Zizou, de o parte, iar de cealaltă vreun şmecher (Ronaldo, Bale) care să cârâie la ce zice "mister"! Nici nu vreau să-mi imaginez. Iar simplul fapt că primul transfer pe care şi-l doreşte este readucerea lui Iker în poartă, deja face din el singurul antrenor de care are nevoie Real. Şi noi, Real-iştii!